Într-un interviu pentru ”Formula As”, profesorul Dan Dungagiu susține că există pericolul ”federalizării” României. El deplânge ”neputința” clasei noastre politice de a lega prin infrastructură și armoniza economic provinciile istorice ale României Mari.
Ungaria e văzută ca un dușman ereditar, care țese asupra Transilvaniei o pânză perfidă de întreprinderi, asociații și discursuri culturale separatiste, iredentiste, revizioniste. În viziunea sa, România dă dovadă de slăbiciune și merge spre un scenariu negru, echivalent cu dezmembrarea sa potențială.
Nu neg cele constatate de dl Dungaciu. Accept pănă la un punct și cauzele pe care le identifică. Aș mai spune ceva: neo-comunismul tranziției – exprimat prin păstrarea în poziții cheie a personalului politic PCR și al Securității – a dus la oligarhizarea de tip post-sovietic a economiei și colonizarea administrației cu persoane ostile democrației.
Persistența discursului național-comunist în mass-media (de la TVR, până la cele private, fondate cu banii din privatizări frauduloase, de către șefi ai Securității) a încetinit emanciparea individuală și sincronizarea intelectuală a culturii noastre cu Occidentul.
Jaful masiv și nepedepsit, prin rețele aflate clar deasupra legii, a pauperizat milioane de români, care au fost NEVOIȚI să-și părăsească țara, în loc să se bucure de roadele libertății și să contribuie la dezvoltarea economică firească.
Cei mai buni profesioniști din România au părăsit țara nu doar pentru salarii mai bune și recunoașterea socială pe care o merită, ci și pentru că statul român a practicat, prin toate politicile sale publice, descurajarea educației de calitate și a cercetării, demonizarea elitei intelectuale pro-occidentale, contraselecția, plagiatul, impostura și clientelismul politic.
Soliditatea României ca stat, suveranitatea și capacitatea de a proiecta internațional propria putere au fost PRIORITAR subminate de factorii menționați de mine, nu de acțiunea subversivă a unor vecini hrăpăreți și rău-intenționați.
Cu alte cuvinte, vom expune țara noastră unor riscuri existențiale tot mai intense atâta vreme cât nu vom corecta, prin acțiuni de sens opus, derivele, abuzurile și mentalitățile care au definit prea lunga și nefericita noastră tranziție post-totalitară, sub semnul obsedant al ”democrației originale”.