Teodor Baconschi. Grup-individ: relații de apartenență

Mă preocupă (în cheie filozofică și autobiografică) relația individ-grup de apartenență. Se înțelege că suntem ființe sociale, obligate să coopereze în scopul supraviețuirii, capabile de solidaritate, ca expresie morală, chemate să-și negocieze tensiunile cu ceilalți și să caute compromisuri rezonabile, pentru a face posibilă conviețuirea (”binele comun”).

Pe de altă parte, nu-mi plac identitățile colective și etichetele asimilatoare: am cultul prieteniei, mă străduiesc să le iert celor din preajmă greșelile (conform Rugăciunii Domnești) sperând că și ei vor arăta indulgență față de slăbiciunile mele, dar mi-a fost mereu greu, dacă nu imposibil să funcționez gregar, în ”gașcă”, așa cum mi-a displăcut să fiu socotit ”omul cuiva” (deși n-am scăpat de anexări imaginare).

Cred că singularitatea implică și singurătate, întrucât – fiind unici – avem de dus crucea opțiunilor personale, așa cum sunt convins că oricine se legitimează exclusiv printr-un ”noi” (autoproclamat, virtuos, ca ”parte bună a baricadei”) divulgă o anumită nesiguranță de sine, dacă nu cumva o lașitate comodă tactic, însă lipsită de noblețea tragică a condiției umane, care presupune nașterea, creația și moartea pe cont propriu.