Globalizarea a început cu Alexandru Macedon… și se desăvârșește sub ochii noștri, pe linia competiției dintre Vest și Rest. Estul clonează frenetic și complexat Vestul, căutând să schimbe softul bazat pe libertate și individualism.
Aici apar tensiunile, dar nu și riscurile unui război convențional cu carpet bombing și încleștări de divizii blindate (acel tip de conflict, reprezentat în anii 90 de SUA vs. Irak, va rămâne strict regional, punctual).
Războiul contemporan e hibrid și vizează dominația tehnologică, pentru că mai toți liderii trăiesc foarte bine și nimeni nu-și permite o confruntare presărată cu ciuperci atomice sau atacuri informatice letale la infrastructura critică: totul e interconectat, nu poți distruge, bunăoară, o bursă majoră fără să dereglezi propriul sistem.
Rămân de tranșat, pe acest fond, războaiele culturale, care nu vizează falsa dispută intra-occidentală dintre liberali și conservatori (adică între egalitate și libertate), ci mai curând modelul de management: colective supuse prin gestiunea Big Data vs. comunități libere de indivizi cu drept real de vot.