Celălalt te poate iubi, urî sau trata cu indiferență. Pe cei ce ne iubesc, îi neglijăm sau rănim. Pe cei ce ne urăsc îi detestăm și disprețuim. Pe cei ce nu ne bagă în seamă îi invidiem și bârfim.
Cam acesta e omul, de ce să n-o recunoaștem? Nu există meschinărie, minciună, crimă și trădare în lumea animală, oricât ar părea de crudă, în naturalețea ei biologică.
Și totuși, Iisus Hristos s-a jerfit pe Sine pentru mântuirea oamenilor, adică pentru îndumnezeirea lor prin har.
O concesie inexplicabilă, irezistibilă și gratuită, de care atâția își bat joc, preferând infernul unei vanități etern chinuitoare. Chiar că nu poți analiza misterul eșecului spiritual în termenii unor impulsuri electrice sau reacții fizico-chimice din creier…