Teodor Baconschi. Profesorul Ioan Ică Jr.

Dacă aș scrie un al doilea volum din ”Micul almanah al marilor oameni (pe care i-am cunoscut)” – de data aceasta dedicat vârfurilor din propria generație – l-aș include fără ezitări în sumar pe Profesorul Ioan Ică Jr. de la Facultatea de Teologie din Sibiu.

A fost singurul meu prieten apropiat din primii doi ani de facultate, când – ca orice absolvent de liceu, și nu de seminar teologic – eram obligat să mă înscriu la Sibiu (unde, spre deosebire de București, Securitatea îi putea supraveghea mai ușor pe orășenii cu bacalaureat, mai autonomi, deci mai imprevizibili). Cu un an mai mare, tânărul Ică – fiu al profesorului de Teologie Dogmatică – era deja un erudit care lucra pe cont propriu (căci depășise din adolescență nivelul cursurilor universitare).

Știa deja să-și extragă cultura savantă din surse greco-latine, germane, franceze și engleze, spaniole, italiene. De mai multe decenii, Părintele Ică (rămas diacon, pentru a se putea dedica studiului, în ciuda apartenenței la cler) e un om-instituție.

A fondat editura Deisis, unde – ajutat de soția sa – a publicat sute de volume fundamentale din teologia patristică, spiritualitatea orientală, filozofia creștină modernă și marile documente dogmatice ale Bisericii Răsăritului. Toate, cu prefețe care sunt de fapt studii introductive de cel mai bun nivel academic.

Predicile sale – prizate pe YouTube – completează fericit acest travaliu benedictin. Evident, nu e vreo vedetă supramediatizată: doar cei care iubesc Biserica vie au auzit de faptele sale intelectuale și, implicit, apologetic-misionare. Discreția Părintelui Ică îmi dovedește că el lucrează ad majorem Dei gloriam. Nu-l preocupă PR-ul. E meșteșugarul perfect al unei vocații menită să rodească în nevăzutul văzduh al doxologiei.