Competitivitatea (deci performanța relativă a unui stat) depinde, cum n-am obosit să o repet, de ridicarea nivelului mediu de cunoaștere. Acolo obții un impact statistic semnificativ. Ce știe omul obișnuit, cum gândește, cât e de apropiat de secolul în care trăim.
Comunismul a sădit în mintea a cel puțin două generații niște minciuni care sfidează simultan istoria, geografia, economia, cultura ideilor libere și bunul simț. Practic, generația mea intelectuală s-a străduit să curețe aceste grajduri augiene pline de stereotipuri din ce în ce mai stupide, în raport cu evoluția reală a lumii din care pretindem că (vrem să) facem parte: cea occidentală.
Am reușit câte ceva, dar inerția comodă, propaganda tâmpită de la televiziunile românești controlate de securiști, sărăcia multora și un vinovat elitism prost înțeles ne-au făcut să obținem mai puțin decât era necesar.
Văd următorul ciclu (30 de ani) ca pe o continuare în sfârșit eficientă a procesului de igienizare mentală colectivă:
resetare politică cu noi partide de stânga și dreapta clar pro-occidentale, pasarele circulabile între universitate, antreprenoriat și cultura umanistă, parțiala întoarcere a diasporei, refondarea patriotismului anti-populist, revenirea la meritocrație.