Să listăm valorile tradiționale: credința monoteistă (sub forma creștinismului) familia bărbat-femeie-copii, țara are granițe care se cer oricând apărate, drepturile comunității locale nu pot fi încălcate de la ”centru”, libertatea și demnitatea persoanei (din unghi spiritual, juridic, economic), sentimentul apartenenței la civilizația euro-americană (nu asiatică, africană etc), respectul față de creațiile predecesorilor, susținerea vieții (refuzul avortului), solidaritatea morală dintre cei morți, cei vii și cei nenăscuți încă.
De ce ar fi aceste valori ostile alfabetizării digitale, deschiderii spre știință și tehnologie, dezvoltării rapide a unei infrastructuri moderne, echității sociale, selecției după merit, convingerii că – dincolo de diferențe culturale – există o unitate a umanității, voită de Dumnezeu și protejată prin providență?
Războiul cultural dintre români are sens doar dacă va arunca punți între oamenii inteligenți și educați, onești și patrioți, de care națiunea secolului 21 are nevoie, pentru a șterge moștenirea negativă a comunismului, într-o democrație decentă și prin conjugarea competențelor împotriva impostorilor, plagiatorilor și a închipuiților, sprijiniți partinic sau ocult.
Pentru că nu vedem importanța conlucrării între cei buni, ne pierdem în bătălii sterile, fără miză, în vreme ce drojdia secu-comunistă, capitaliștii de carton, predatorii economici, interlopii și paraziții lucrează pentru ei, scufundând România.