The American Conservative: Mania transgender creează mii de tinere victime

Un articol semnat de Jonathon Van Maren, în The American Conservative

În anul 2014, coperta revistei Time l-a înfățișat pe actorul transgender Laverne Cox sub titlul „Momentul ireversibilei schimbări culturale transgender”. CNN a anunțat un an mai târziu, în 2015, debutul formal al „momentului transgender”. În luna iunie a aceluiași an, imaginea lui Caitlyn Jenner pe coperta Vanity Fair a oficializat schimbarea: trans a devenit la modă, indiferent de consecințe.

Dacă anul 2015 a marcat începutul momentului transgender, lucrarea publicată luna trecută de Abigail Shrier la editura Regnery, Irreversible Damage: The Transgender Craze Seducing Our Daughters, se remarcă ca o bine-meritată recenzie a parcursului acestei tendințe. Cartea doamnei Shrier pare genul de lucrare la care vom reveni în următorii ani, uimiți de caracterul profetic al avertismentelor sale. Având în vedere climatul cultural toxic care înconjoară dezbaterile chestiunii trans, Shrier a dat dovadă de adevărat curaj în publicarea acestei cărți. Primele reacții nu s-au lăsat așteptate: autoarea a fost atacată ca fiind transfobă, iar Amazon a refuzat campaniile publicitare ale cărții. În ciuda acestor reacții, Irreversible Damage nu este o lucrare ideologică, ci o examinare măsurată și neobosită a daunelor pe care le-a creat mișcarea transgender într-o perioadă incredibil de scurtă.

Unde Shrier folosește termenul de „manie”, sensul acestuia este unul științific. Dr. Lisa Littman numește „contagiune socială” sindromul „disforiei de gen cu incipit subit”, acesta afectând în principal fetele tinere. În urmă cu foarte puțin timp, un procent de doar 0.002% – 0.003% din fetele din SUA se identificau ca fiind transgender. Acest procent a crescut în ultima perioadă la 2%, iar Shrier mi-a mărturisit că apreciază că numărul copiiilor trans a suferit o creștere procentuală de ordinul miilor (în Marea Britanie, numărul fetelor care se identifică ca trans a crescut cu 4000%). Majoritatea tinerilor care se identificau ca trans erau de sex masculin – acest raport s-a inversat. În anul 2016, fetele reprezentau 46% din tinerii care treceau printr-o operație de schimbare de sex în SUA – peste un an, acest procent a crescut la 70%.

În mult-criticatul studiu din 2018, „Observații parentale asupra adolescenților și adulților tineri percepuți ca afișând semne ale incipitului subit al disforiei de gen”, Dr. Lisa Littman a descoperit că 70% din adolescenții trans aparțineau unui anturaj care includea cel puțin o altă persoană care se consideră trans, iar conform părinților, o treime din acești tineri nu arătaseră vreodată anterior semne de disforie de gen. În ciuda insistenței activiștilor trans că aceste rezultate sunt simple manifestări ale „transfobiei” părinților, 85% din părințiii chestionați se declarau înțelegători în chestiunea LGBT. Dar pentru faptul că au pus întrebări, că și-au implorat fiicele să nu se grăbească să ia tratament hormonal pentru prevenirea pubertății și să se supună unor operații chirurgicale, părinții au fost condamnați de activiștii trans ca bigoți feroce.

Interviurile realizate de Shrier cu părinți de copii trans sunt sfâșietoare. Mulți dintre aceștia au identificat Internetul ca sursa fascinației copiilor lor față de transgenderism – studiul realizat de Littman indică că 65% dintre fete au descoperit transgenderism-ul pe social media – iar extrem de popularii influenceri trans lansează un cântec de sirenă care le cere fetelor să se izoleze de părinții care le chestionează noua identitate. Conform influencerilor trans, acești părinți sunt „toxici” și „periculoși”, prezența lor fiind un factor de risc pentru apariția gândurilor suicidale. Vedetele trans de pe YouTube sugerează înlocuirea acestor părinți cu alte persoane trans, noua „familie de sclipici” a fetelor „trans”.

Influencerii trans sunt în mod general tineri și incredibil de carismatici, producând video-uri instrucționale și menținând vlog-uri care adună sute de mii de vizualizări. Shrier a observat existența unei serii de mantre constante: dacă crezi că ai putea fi trans, înseamnă că ești; hainele cu compresie care aplatizează sânii pentru a „părea” băiat sunt o cale bună de a încerca experiența trans; dacă părinții tăi te-ar iubi, te-ar și sprijini; dacă nu primești sprijin probabil că o să te sinucizi; să îi minți pe doctori e acceptabil dacă asta te ajută să îți realizezi tranziția. Influencerii trans le ajută pe fete să își cumpere haine cu compresie online, le explică ce să le spună doctorilor ca să fie diagnosticate ca trans și detaliază procesul de obținere a tratamentelor hormonale cu testosteron, numit colocvial „T.”

Există peste 6000 de video-uri care te învață cum să-ți injectezi „T”, toate asigurându-și audiența că experiența este extraordinară.

În ciuda faptului că activiștii trans insistă că tratamentele hormonale de prevenire a pubertății nu au efecte adverse, dovezile înaintate de Shrier evidențiază o realitate diferită. Tratamentele hormonale au un impact asupra dezvoltării cerebrale, reduc densitatea osoasă și afectează negativ creșterea. Acestea prezintă riscul de a împiedica pacientul să își atingă IQ-ul maxim potențial, de a inhiba funcția sexuală, de a îngroșa sângele, de a crește riscul de infarct de până la cinci ori, de a crea un risc crescut de diabet, cheaguri de sânge sau cancer și de a duce la atrofiere vaginală. Ele transformă procesul natural de dezvoltare genitală: după o perioadă de tratament cu testosteron, clitorisul poate deveni de dimensiunea unui morcov, iar după câteva luni de tratament, fetelor le crește păr corporal și barbă, vocea li se adâncește, ele dezvoltând acnee și ocazional, alopecie masculină. Nasul se rotunjește, bărbia se cizelează iar mușchii devin proeminenți, iar actul sexual devine dureros, dacă nu imposibil, unele dintre schimbări fiind ireversibile: părul corporal și facial precum și clitorisul mărit rămân așa chiar dacă tratamentul hormonal este întrerupt.

Hainele cu compresie cauzează dureri de spate, umeri și torace, dificultăți de respirare și coaste fracturate, putând de asemenea să cauzeze daune permanente țesuturilor și să lase sănii mutilați și ridați ireversibil. Iar dacă fetele optează pentru calea chirurgicală – dublă mastectomie – daunele sunt permanente. În ciuda faptului că Dr. Johanna Olson-Kennedy a Centrului pentru Sănătate a Tinerilor Trans a declarat sfidător în fața unei audiențe în Los Angeles că „Dacă vreți sâni mai târziu în viață, puteți să mergeți să vi se pună sâni”, realitatea este complet alta. Există imitații artificiale, dar capacitatea de a alăpta sau zonele erogene sunt pierdute ireversibil.

Până la 36% din femeile care se identifică ca bărbați trans optează pentru dubla mastectomie, și restul de 61% doresc să facă acest pas. Din fericire relativ puține fete sunt interesate de operațiile chirurgicale „în partea de jos” – faloplastia.

Adolescenții au adesea acces la tratamente hormonale pentru prevenirea pubertății înainte să aibă voie să bea, să fumeze, să conducă sau să voteze – rezultând în infertilitate și mutilare permanentă.

Mania transgender a fost susținută de școlile publice, care predau ideologia de gen ca dogmă indiscutabilă. De exemplu, Shrier citează această perlă din California Board of Education’s Who Are You? The Kid’s Guide to Gender Identity („Cine ești tu? Ghidul identității de gen pentru copii al Consiliului pentru educație din California”): „Bebelușii nu pot vorbi, așa că adulții ghicesc (genul lor) aruncând o privire la corpul lor. Acesta este sexul pe care îl primești la naștere, masculin sau feminin.” Adică pe scurt: „Tu ești cine spui că ești, fiindca TU știi cel mai bine.”  Tata sau mama cu siguranță nu știu mai bine, iar părinții nu sunt anunțați datorită politicilor școlilor dacă copiii lor se identifică ca trans sau dacă urmăresc tranziționarea. După cum a aflat Shrier în mod dur de la un cadru didactic de clasa a 5-a, C. Scott Miller: „Părinții vin la mine și spun, Nu îmi vreau copilul numit așa (trans)! Asta e drăguț, dar drepturile lor parentale s-au terminat când acei copii au fost înmatriculați în sistemul educațional public.”  Școlile îi învață pe copii că pot alege să fie ce gen doresc ei, însă nu în mod incidental singura opțiune care nu este apreciată este „cisgender” (Comfortabil în sine – care consideră că „genul” său se potrivește sexului la naștere).

Costul tuturor acestor lucruri este deja evident. Shrier intervievează terapiști respectați, cercetători și experți goniți din domeniile lor de activiști trans răzbunători care îi acuză de facilitarea dezvoltării ideilor suicidale în rândul copiilor trans (un mit pe care Shrier îl demontează cu dovezi). În interviurile sale apar „de-tranziționații” care au realizat că disforia de gen nu era o explicație satisfăcătoare pentru discomfortul pe care îl simțeau în legătură cu corpurile lor (fenomen obișnuit pentru fetele adolescente, după cum precizează Shrier) sau pentru problemele lor psihologice. Comunitatea celor care regretă tranziția și care vor să se întoarcă la genul care corespunde sexului lor biologic este adesea ostracizată și defăimată de mișcarea trans, care pretinde că aceasta nu există. Dacă regreți, explică ei simplu, nu ai fost niciodată trans, în consecință, nicio persoană trans nu regretă. Realitatea este că multe fete trec printr-un scenariu cutremurător pe care Shrier îl descrie în termeni duri: într-o bună zi, multe fete se trezesc fără sâni și fără uter și se întreabă „Eram doar o adolescentă. O copilă. De ce nu m-a oprit cineva?”

Pe cât este de devastatoare relatarea sa, Shrier o încheie într-o notă optimistă. Există multe lucruri pe care le pot face părinții pentru a-și proteja fiicele, scrie ea, mărturisind că este esențial ca părinții să ia în serios această „manie transgender”. Ea le recomandă părinților de copii trans să găsească un grup de părinți care se confruntă cu aceeași problemă, să evite să le dea copiilor acces la smartphone-uri și să se împotrivească răspândirii ideologiei de gen care permează educația fiicelor lor. Mai important ca orice, părinții nu trebuie să își cedeze autoritatea parentală și să accepte astfel de curente noi fără a le chestiona. Adulții au acum, mai mult ca oricând, o responsabilitate față de copiii lor. Măsurile disperate pot deveni necesare – ea descrie situația părinților care au trebuit să se mute fizic pentru a-și separa fetele de anturaje toxice și școli „tolerante”. Mai presus de orice, scrie ea cu emoție, nu trebuie să mai patologizăm situația și identitatea fetelor. Fetele sunt diferite și pubertatea este dificilă dar nu ceva ce trebuie vindecat. Este minunat să fii fată, scrie ea, iar o ideologie bazată pe stereotipuri învechite de gen de care feministele au vrut să scape cândva nu ar trebui să devină calea spre tratamente, mastectomii și o dorință de a scăpa de feminitate.

Shrier ne oferă o oportunitate de a regândi mania transgender care a captivat lumea Occidentală. Pentru binele fetelor noastre, ar trebui să o ascultăm.

Articol original: The Transgender Craze Is Creating Thousands Of Young Victims