The Spectator: Războiul mișcării „woke” împotriva religiei

Un articol de Samuel Gregg, directorul Acton Institute, pentru The Spectator USA

Deși n-ai avea cum să știi din majoritatea mass-mediei americane, fenomenul de vandalizare și ardere a spațiilor religioase care, asemeni unui virus, ia amploare în Europa, a sărit peste ocean și este acum printre noi.

În ultima lună, statuile lui Hristos și ale Fecioarei Maria au fost atacate și vandalizate în state precum Colorado, Missouri, New York, Tennessee și Massachusetts. Pe 11 iulie, un vehicul a intrat într-o biserică catolică din Florida, cu intenția clară de a incendia clădirea, în timp ce membrii congreganției se aflau în interior.

Dar nu sunt vizate doar simbolurile și edificiile catolice. Comunitatea evreiască din Statele Unite a avut parte de un tratament similar. De exemplu, în timpul protestelor de la sfârșitul lunii mai, sloganurile anti-Israel au fost scrijelite pe sinagoga Congregației Beth Israel din districtul Fairfax din Los Angeles. Mai multe magazine kosher („kosher” este un termen folosit pentru a descrie alimentele care respectă standardele alimentare stricte din legea tradițională evreiască, n. trad.) au fost, de asemenea, vandalizate și mâzgălite cu insulte antisemite. În aceeași lună, Congregația Beth Ahabah, care se află în Richmond, Virginia de peste 200 de ani, a fost vandalizată în timpul protestelor.

Acest lucru apare în contextul anului 2019, an în care, potrivit Ligii anti-defaimare, s-au înregistrat mai multe incidente antisemite în America decât în orice alt an din ultimele patru decenii. Acestea includeau atacuri violente asupra casei rabinului din New York, a unei sinagogi din California și a unui magazin alimentar evreiesc din New Jersey.

De la începutul Statelor Unite, evreii și catolicii au fost printre cei mai mari beneficiari și contribuitori ai Americii. De-a lungul timpului, descendenții migranților din părțile afectate de sărăcie din Europa de Est și de Sud, precum și victimile dezorganizării politice și economice a Americii Latine, au avut șansa de a dezvolta în cele mai bune părți ale țării.

Și astăzi este emoționant să citim scrisoarea lui George Washington din martie 1790, „către romano-catolicii din America”, și chiar mai emoționant este să citim scrisoarea sa din august 1790 „către congregația ebraică din Newport, Rhode Island.” În aceste texte, Washington a subliniat faptul că respectivele minorități – într-o Americă copleșitor de protestantă – s-au bucurat, în cuvintele sale, atât de „libertatea de conștiință și de imunitățile cetățeniei” cât și de aceleași „drepturi naturale inerente” ca toți ceilalți. La vremea respectivă, acestea erau declarații revoluționare.

Asta nu înseamnă că antisemitismul (cea mai veche prejudecată) și anti-catolicismul (ultima prejudecată apărută) au dispărut din America – anul 2020 arată că nu este cazul. Adevărata întrebare este: ce determină ultimele atacuri asupra simbolurilor și edificiilor religioase?

În multe cazuri, răspunsul nu este imediat evident. Ca și în Europa, motivațiile făptuitorilor sunt adesea dificil de identificat. În Franța, unii s-au dovedit a fi anarhiști, islamiști și feminiști radicali. Alții sunt adolescenți cu probleme, iar în câteva cazuri, făptașii au fost dependenți de droguri care nu dețin controlul facultăților lor mintale.

Un factor care permite existența a ceea ce observăm în Europa și America este declinul generalizat al ordinii publice. Acest lucru a jucat un rol important în atacul asupra clădirilor religioase din Franța, în timpul protestelor din gilets jaunes („vestele galbene” reprezintă mișcarea de protest a cetățenilor împotriva unei creșteri planificate a impozitului pe motorină și benzină, a fost numită astfel deoarece protestatarii purtau jachete fluorescente de culoare galbenă, n trad.) din 2018 și 2019. Când polițiștii sunt mobilizați complet în altă parte – sau consideră că eforturile lor de menținere a ordinii publice nu sunt susținute de oficialii aleși – cei care au intenția de a provoaca probleme știu că au mai multe șanse să acționeze fără a fi prinși, cu atât mai mult pedepsiți. Protestele și revoltele care au străbătut o mare parte din America încă din iunie, combinate cu atacuri publice, comise de stânga radicală, asupra poliției, precum și răspunsurile nesigure din partea primarilor și guvernanților de stânga, i-au ajutat pe cei care vor să participe la organizarea atacurilor asupra anumitor religii să faca acest lucru.

Multe dintre atacurile din Statele Unite sunt însă determinate de motive foarte specifice. Vandalizarea locurilor evreiești, de exemplu, este generată de cele mai multe ori doar de convingerile anti-Israel. Desenarea imaginilor satanice și anarhiste pe ușa Bisericii St Joseph din New Haven, Connecticut, pe 15 iulie, reflectă satanismul și anti-catolicismul de lungă durată al anarhismului.

În alte cazuri, atacurile reflectă eforturile generale ale susținătorilor woke de stânga, care încearcă să forțeze America să accepte versiunea lor a istoriei. Acest lucru este evident în cazul lui Junípero Serra, un sfânt catolic din secolul al XVIII-lea, care a organizat misiuni creștine în tot ceea ce a devenit apoi provincia Las Californias, Noua Spanie. De-a lungul lunii iunie și iulie, numeroase statui ale lui Serra au fost răsturnate și decapitate.

Unii îl acuză pe misionarul franciscan – canonizat de papa Francisc în 2015 – că a promovat distrugerea culturii nativilor americani. Alții observă însă că Serra îi proteja pe nativii americani de excesele oficialităților și soldaților coloniali spanioli – chiar asigurând recunoașterea legală oficială a americanilor autohtoni care trăiau pe teritoriul în care se desfășurau activități misionare ca supuși deplini ai regelui spaniol și astfel deținători de anumite drepturi.

În loc să se angajeze într-o reflecție și o dezbatere savantă, pentru a explica adevăratele complexități ale istoriei, stânga „woke” preferă acțiunea directă. Am văzut acest lucru sub forma unor proteste împotriva canonizării lui Serra în 2015. Aceasta a fost urmată rapid de vandalizarea Misiunii San Carlos Borromeo de Carmelo, unde este înmormântat sfântul, incluzând scrijelirea cuvintelor „Sfântul Genocid” pe podeaua bisericii. De atunci, a avut loc vandalizarea periodică a statuilor lui Serra. Atacurile asupra edificiilor lui Serra din acest an reprezintă o intensificare a acestei campanii de lungă durată.

Violența întâlnită în urmărirea scopurilor politice este întotdeauna concepută pentru a intimida. Și un obiectiv al acestor atacuri asupra statuilor lui Serra este de a-i reduce la tăcere pe cei care nu sunt de acord cu părerilor făptuitorilor. Lista de nonconformiști cu consensul woke despre Serra include savanții americani nativi care au scris într-un mod empatic despre eforturile misionarului.

Mai pe larg, aceste asalturi asupra statuilor Serra, precum și încercările de a răsturna efigii ale unor figuri precum Saint Louis IX – regele francez din secolul al XIII-lea, după care este numit St Louis, Missouri, și care simbolizează îndelungata implicare a Franței în America de Nord – fac parte din altceva: un efort al revizioniștilor woke de a înfățișa apariția Americii ca o istorie lungă, neîntreruptă a opresiunii.

Pentru acești activiști, faptele din viața unor persoane precum Louis IX nu sunt deschise dezbaterilor. A te aventura să opinezi că istoria este mult mai complicată decât am putea rede, este, din punctul lor de vedere, o dovadă la prima mână a unei mentalități „eurocentrice” sau „logocentrice” – așa stau lucrurile.

Unde se va termina totul nu putem decât să presupunem. Dar orice s-ar întâmpla, aceste evenimente ar trebui să avertizeze americanii cu privire la faptul că stânga woke respinge îmbrățișarea libertății și toleranței religioase a fondatorilor americani, ca unul dintre angajamentele de bază ale Republicii. Aceștia nu vor accepta nimic mai puțin decât supunerea la credința lor. A gândi altfel ar fi profund neînțelept.

Articol original: The woke war on religion

Traducerea a fost realizată de Cătălina Sili, studentă la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași