Timothy Dolan, arhiepiscopul New York-ului: Până şi Biblia este plină de personaje îndoielnice

Poliţia Parcurilor din Statele Unite  a început să păzească statuile, după ce protestatarii au încercat să o dărâme în 22 iunie pe cea lui Andrew Jackson, care se află în apropierea Casei Albe, se arată într-un semnat de Timothy Dolan, arhiepiscopul catolic al New York-ului, apărut în The Wall Street Journal.

Acum câţiva ani, închinam o parohie nouă Sfântului Petru. O femeie a scris, în semn de protest: „De ce ai numi o biserică după un laş, un păcătos, care a negat că îl cunoaşte pe Dumnezeu, în ora arestării Sale şi a crucificării, deci chiar atunci când Iisus avea mai mare nevoie de el?”

Pentru că o cunoşteam şi ştiam din ce parohie face parte, i-am răspuns: „Tu te mândreşti că eşti enoriaşă a Bisericii „Sfânta Maria Magdalena”. Nici ea nu a fost un model de virtute, o parte din viaţa ei. Cu toate acestea, cu Harul lui Dumnezeu, ea a devenit o sfântă luminoasă din viaţa căreia putem să ne inspirăm. Dacă nu am putea numi bisericile după oameni păcătoşi, singurele hramuri pe care le-am mai avea ar fi Iisus şi Maica Sa!”

Şi oare nu este la fel şi cu personalităţile americane? Toţi au avut defecte, dar cu toate acestea, toţi au contribuit cu mult bine la progresul naţiunii noastre.

Să strici, să dărâmi şi să ascunzi statui şi portrete este echivalentul din zilele noastre al arderii cărţilor din perioada puritană. Copiii noştri trebuie să cunoască trecutul ţării şi personalităţile ei, cu virtuţile şi cu viciile lor. Aşa învăţăm şi transmitem mai departe povestea noastră. Există oare un mod mai potrivit pentru a înţelege istoria rasismului din America, decât să citeşti Huckleberry Finn sau una dintre nuvelele lui Flannery O’Connor, lucrări de literatură care azi sunt tocate mărunt şi epurate?

Acasă, mama mea avea pe perete o fotografie cu părinţii ei. Tatăl ei, bunicul meu, era un alcoolic violent care şi-a abandonat familia. Mă bucur că ştiu de el, cu bunele şi cu relele lui.

La fel este şi în legătură cu biserica pe care o iubesc şi căreia sunt onorat că îi slujesc. Da, există multe poveşti scandaloase în istoria noastră şi nenumărate episoade cu arhierei, clerici, preoţi şi cu alţii – dintre care unii sunt acum sfinţi – care nu au făcut ceea ce ar fi trebuit să facă.

Domnul ne opreşte să intrăm într-o revoluţie culturală ca aceea din China, de acum cinci decenii. Fiţi atenţi să nu cădeţi în capcana celor care vor să şteargă fapte istorice şi să ofere o istorie sterilizată şi incorectă. Şi oricum, cine ar fi acei oameni care decid ce statui, portrete, cărţi şi dedicaţii să fie cruţate? Vă amintiţi că, pe când  se discuta dacă data morţii lui Martin Luther King Jr ar trebui ridicată la rang de sărbătoare naţională, mulți dintre aceia care s-au împotrivit au scos în evidență tocmai defectele pe care Martin Luther King Jr şi le recunoscuse deja în public?

Dacă literatura în care sunt prezentate prejudecăţi, cuvinte sau scene – astăzi pe bună dreptate detestate – ar trebui să fie interzisă, nu ştiu cum Biblia ar putea supravieţui. Dacă ar trebui să îi cinstim doar oamenii sfinţi şi desăvârşiţi din trecut, atunci cred că ne-ar mai rămâne doar crucea. Iar la un moment dat, oamenii ar interzice-o şi pe aceasta.

Ca istoric de vocaţie, vreau să povestesc atât despre binele, cât şi despre răul din istorie şi că inclusiv oamenii care au o nuanţă a pielii incontestabil întuncată pot face ca lumina să triumfe, făcând lumea un loc mai bun. Vreau să continui să aduc elevii să vadă astfel de monumente şi să le arăt că şi personalităţile  istoriei noastre au comis crime, nedreptăţi şi erori de judecată,  defecte care sunt amestecate cu binele pe care l-au făcut. Iar noi, pentru acest bine îi onorăm.

Articol original: Even the Bible Is Full of Flawed Characters

Traducerea a fost realizată pentru Marginalia de Ioana Jinga.