Tudorel Urian. Toate au o limită

Văd tot mai multe nulități stipendiate de Dăncila, Dragnea, Tăriceanu si Ciorbea care il atacă mizerabil pe Mihai Șora. Firește, nu pe texte (e greu de imaginat că vreun oligofren din asta ar putea citi doua pagini din opera filosofului fără să îi crape capul – Mircea Eliade insuși a mărturisit că a avut mari dificultăți în a citi și a înțelege Sarea pamantului), nici pe fapte (n-am văzut reprodusă nicio faptă abominabilă comisă de el, iar Constantin Noica a scris că România ar avea nevoie de 2-3 oameni puri, “așa ca Șora”), ci numai pe bază de deducții ticăloase.

Știți vreun singur rând scris de Nae Ionescu și Mircea Vulcănescu (profesorii săi), Constantin Rădulescu-Motru și Dimitrie Gusti (cei care l-au recomandat pentru bursa pariziană), Mircea Eliade, Emil Cioran si Eugene Ionesco (prietenii săi parizieni), Etienne Gilson (unul dintre marii filosofi francezi din anii razboiului, care l-a propus pentru a fi angajat la CNRS cu vorbele – scrise nu rostite – “un asemenea filosof se naște o dată la 100 de ani”), comandant din Rezistența franceză (în care a luptat), deținut politic sau intelectual din România comunistă care să fi pus la îndoială integritatea lui morală? Eu însumi am fost primit, împreună cu el, acasă la Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, într-un timp în care nu mai primeau pe nimeni (Virgil Ierunca a murit șase luni mai târziu) și îmi dau lacrimile când îmi amintesc bucuria și căldura acelei ultime întâlniri.

Puteti evalua care a fost impactul Bibliotecii pentru toți (colecție înființată de Mihai Șora) în anii proletcultismului? Știti că, în timpul mineriadei, Mihai Șora a fost singurul ministru care a demisionat din guvern? Era ministrul educației și s-a solidarizat cu studenții bătuți de mineri.

Opriți-vă, lichelelor! Toate au o limită!