Tudorel Urian. La ce bun mitingul PSD?

Nu mai este un secret pentru nimeni că PSD a anunțat un miting uriaș în București pentru seara zilei de 9 iunie 2018. S-a vorbit mult în ultimele zile despre rostul acestui miting organizat de partidul care conduce țara într-un stil mult mai autoritar decât cel recomandat unei formațiuni politice care, la ultimele alegeri, a obținut ceva peste 3 milioane de voturi, dintre cele 18 milioane puse în joc. Dar astea sunt regulile democrației de împărțire a puterii și trebuie să ținem cont de ele.

Care sunt, așadar mizele mitingului din 9 iunie. Pentru a găsi un răspuns, trebuie să suprapunem din capul locului două tipuri de analiză: o analiză a intereselor („Cui prodest?”) și una a oportunităților („De ce acum?”).

Cui folosește? Primul „profitor” care îi vine oricui în minte este Liviu Dragnea, care are proces cu o zi înainte (8 iunie, astăzi, la ora la care scriu nu știu încă sentința). Se presupune că amenințarea unui puhoi de oameni care se va revărsa peste București va lucra în subconștientul judecătorilor. I-ar putea face să se ferească să dea o sentință foarte drastică pe fondul tensiunilor tot mai accentuate din ultima vreme, bine întreținute de unele televiziuni ale căror patroni au și ei necazuri mai noi sau mai vechi cu justiția. Liviu Dragnea este numele în cazul căruia analiza de interese se suprapune cu analiza de oportunitate. La toate audierile de la Parchet a jucat această carte a intimidării, fiind însoțit de grupuri gălăgioase de susținători, așa încât este pe deplin credibil că la o înfățișare în instanță să pluseze și mai mult în această zonă a amenințărilor (ne)voalate.

Un profitor major al acestui miting a devenit în ultima vreme Curtea Constituțională a României. Aceasta tocmai a dat o decizie considerată de multă lume scandaloasă prin care Președintele României este obligat să o destituie pe șefa DNA la propunerea ministrului justiției, în pofida avizului negativ al CSM. Decizia, publicată deja în Monitorul Oficial, este cu atât mai scandaloasă cu cât în favoarea ei s-ar fi exprimat cu claritate doar 3 dintre cei 9 judecători constituționali, unul dintre cei trei aflându-se într-o stare de prelungire neconstituțională a mandatului expirat în urmă cu un an. Mitingul de stradă cu o participare (visată de organizatori) de câteva sute de mii de oameni sugerează acceptarea deciziei controversate ca alternativă la un eventual război civil pe care acești cetățeni revoltați (în realitate aduși cu forța la miting, cel puțin o bună parte dintre ei) ar fi dispuși să-l declanșeze în numele viziunii lor despre justiție. Acest tip de amenințare a mai fost practicat de PSD, inclusiv în zilele de prostest legate de faimoasa Ordonanță 13. Codrin Ștefănescu, Olguța Vasilescu și chiar Liviu Dragnea se lamentau cu subînțeles că abia pot ține oamenii în case și că ei nu vor putea fi trași la răspundere pentru ceea ce s-ar putea întâmpla.

Un alt profitor al mitingului, pe aceeași logică ar fi Comisia specială a Parlamentului care modifică (de fapt, căsăpește) legile justiției. Chiar în aceste zile, Comisia Iordache a trecut pe repede-înainte, practic fără dezbatere, cu ignorarea totală a specialiștilor domeniului și a parlamentarilor opoziției, la masacrarea Codului de procedură penală, până la o formă caricaturală care nu mai are nimic de-a face cu lumea civilizată. Or, mitingul vrea să sugereze o susținere masivă a societății românești pentru aceste schimbări radicale, care le vin mănușă politicienilor corupți din trecut, prezent și viitor.

Această devotată susținere populară a corupției are un dublu scop: în țară pentru a inhiba și bagateliza mișcările de prostest ale celor care contestă legile, felul în care sunt adoptate și deciziile de ultimă oră ale CCR, dar și în exterior, mai cu seamă în Uniunea Europeană. În țară, ele legitimează demersurile antijustiție pe „voința românilor”, Iordache, Nicolicea Nicolae &co. asumîndu-și rolul de modest de slujitori ai voinței oamenilor. În plus, convingerea organizatorilor este că principalele instituții europene și în special Comisia Europeană vor înțelege că în România există o susținere de masă pentru politica guvernului și că cetățenii români sunt fie foarte divizați, până în pragul războiului civil, fie amatori de proteste de dragul de a protesta, fiind vorba de aceleași cămăși albe din vremea suspendării lui Băsescu și de aceleași jocuri de lumini din timpul protestelor împotriva Ordonanței 13. Mesajul implicit pentru Comisia Europeană ar fi : „Nu vă mai băgați nasul pe aici, că totul e manipulare și voi nu aveți habar de ce-și doresc românii, iar prin intervențiile voastre riscați să declanșați un război civil”. Într-un fel mesajul, dar și metodele sunt similare cu cele ale lui Erdogan, din Turcia, cu diferența majoră că România este un stat al Uniunii Europene, iar forța ei economică și, mai ales, militară, este net inferioară Turciei. Din punctul de vedere al intereselor euro-atlantice, România contează doar din punct de vedere strategic, dar în geo-politica actuală interesul de acest tip este unul major. E clar că situația de acum este una inconfortabilă pentru UE și NATO, dar, la fel de probabil, că nimeni nu-și permite o destabilizare majoră, fapt pe care mizează și Liviu Dragnea.

Una peste alta, mitingul din 9 iunie nu poate aduce nimic bun României nici pe plan intern, nici pe plan extern. Practic, dacă va fi o reușită va duce la întărirea puterii lui Liviu Dragnea și la deschiderea largă a porților către un regim foarte autoritar, de tip Erdogan. În viitorul apropiat e greu de sperat într-un sprijin extern eficient în favoarea democrației, iar chingile interne impuse de camarila lui Dragnea vor fi din ce în ce mai strânse. O miraculoasă salvare ar putea veni doar de la cei care, în pofida amenințărilor și presiunilor, vor boicota mitingul din 8 iunie. Dragnea este legat acum de un fir de ață, iar dacă se rupe, primii care îi vor lua gâtul vor fi colegii săi din partid. Riscurile pentru cei care spun nu manipulării sunt mai mici decât lasă să se înțeleagă cei care vor să îi aducă la protest cu forța.