Tudorel Urian

Nu am stiut niciodata sa imi exprim cum se cuvine admiratia si respectul pe care le am pentru Tudorel Urian, prieten, colaborator intelectual si intr-o vreme tovaras de politica partinica liberala, reformatoare si prooccidentala, mereu cazand noi impreuna in partida pierzatoare, in partid (PNL, PLD, PDL) si in spectrul politic, in general: Un om de o decenta, onestitate intelectuala si rectitudine morala care ma surprind mereu, obisnuit fiind cu caracterul modal in literele si viata publica romanesti. Dar ca sa intelegeti mai bine la ce ma refer, sa ii dau cuvantul lui. Va las sa cititi aceste randuri ce urmeaza si mai ales printre randuri:

“In momentul in care am renunţat la rubrica de la “România literară” şi m-am afundat in viaţa lui Alexandru Paleologu m-am hotărât să-mi schimb şi relaţia cu literatura. După 7 ani de cronică lunară la revista “Cuvântul” şi, mai ales, după incă 7 ani de cronică săptămânală la “România literară”, am constatat că mi-am consumat o bună parte din viaţă cu un profit intelectual destul de redus. Au fost şi cărţi minunate, in urma lecturii cărora am simţit că am câştigat ceva in planul cunoaşterii sau al bucuriei estetice, dar prea puţine in raport cu zecile de mii de pagini de maculatură care mi-au trecut pe sub ochi. M-am hotărât de aceea ca, eliberat de povara săptămânală, să citesc cărţile cu adevărat importante pe care le-am cumpărat şi de care nu am avut timp să mă ocup.”

“La şedinţele de la “România literară” nu am participat in ultimii ani …lansările de carte mă plictisesc de moarte, la restaurantul scriitorilor am fost de câteva ori, dar in compania prietenilor şi colegilor mei de la Ministerul Culturii, unde lucram la vremea respectivă [cu Mona Muscă], nu a “clienţilor casei”. Fără să frecventez lumea literară, m-am limitat doar la a-mi face onest treaba. Constat insă că acest aspect “social” contează destul de mult pentru cineva care doreşte să facă o carieră literară. Atâta vreme cât dreptul la existenţă in viaţa literară depinde de pupatul unor inele, această viaţă literară nu mă interesează.”  

“Eu am un anumit tip de educaţie şi o anumită experienţă politică in virtutea cărora “nu am imboldul de a comunica de urgenţă altora”. In politică trebuie să comunici doar in momentul in care poţi trage profitul maxim din acest gest, iar lumea literară a fost mereu pentru mine mai mult o corvoadă prietenească decât o miză autentică. In momentul in care mi se face scârbă, intorc capul in altă direcţie şi nu mă mai interesează. Vă asigur că există pe lume lucruri mult mai importante decât bârfele, vanităţile şi loviturile pe la spate pe care şi le aplică scriitorii. Când ai casa burduşită de cărţi, dvd-uri şi cd-uri … poţi coresponda pe net cu prieteni din toată lumea, poţi comenta filme şi cărţi pe Amazon, ai şansa să vorbeşti la telefon cu Mihai Şora, primăvara incepe să-ţi zâmbească, motanul iţi sare languros in braţe, e păcat să iţi innegurezi sufletul cu mizeriile/găinăriile vieţii literare. Pe de altă parte – Mona Muscă m-a invăţat asta – nu am nici obsesii de secretoman. Dacă cineva mă intreabă – dumneavoastră in cazul de faţă -, sunt in măsură să discut deschis orice subiect.”

Acesta e omul. Profil perfect Marginalia. Tudorel Urian. Om al standardelor intelectuale reale acum retras, intentionat asezat la marginea agitatiei si vanzolelii publice. Nu imi dau seama cum dar iata, am reusit sa-l conving sa ni se alture aici, pe Marginalia. Bine, e tot la margine si asta, nu a trebuit sa se deplaseze mult… Dar orisicat…

Tudorel Urian: Debut publicistic, 1981, în revista Viața Studențească, unul dintre fondatorii revistei Cuvîntul,  între 2003 și 2009, a fost unul dintre titularii cronicii literare la revista România literară. Este doctor în filologie cu o lucrare despre opera lui Alexandru Paleologu,  volumul rezultat din aceasta fiind publicat sub titlul Vieţile lui Alexandru Paleologu la Editura Vremea in 2010. Alte cărți: Proza românească a anilor ’90, Editura Albatros, 2000 (Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor, Premiul de debut al ASPRO); Nostalgia Europei. Volum în onoarea lui Al. Paleologu (în colaborare cu Cristian Bădiliță), Editura Polirom, 2003; Platon pe Internet, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003;  Cealaltă literatură, Editura Știința, Chișinău, 2007.

Un interviu mai vechi din care am extras cele de mai sus, aici.

Un interviu mai nou legat de Dragă, mă duc la Charlie de Maryse Wolinski, tradusa de el, aici.

Teza lui de doctorat in varianta publicata sub titlul de Vieţile lui Alexandru Paleologu.