Tudorel Urian: A fi sau a nu fi de Centenar

Demersurile declanșate de ministrul justiției, Tudorel Toader pentru concedierea procurorului general Augustin Lazăr, bețele puse între spițele justiției de Curtea Constituțională a României și răspunsul ironic-țâfnos al Vioricăi Dăncilă la întrebările firești ale prim-vicepreședintelui Comisiei Europene, Frans Timmermans, nu mai lasă loc de iluzii. PSD ignoră conținutul dezbaterii din Parlamentul European de la începutul lunii octombrie, nu dă doi bani pe rapoartele Comisiei de la Veneția și MCV, nu se sperie de o eventuală rezoluție devastatoare a PE, care ar urma să fie votată în cursul săptămânii viitoare. Logica partidului de guvernământ din România este, pe cât de simplă, pe atât de cinică: „În fond, ce ne pot face? Se vor enerva, vor da niște sancțiuni, vor aduce populația României în pragul dezastrului, dar apoi tot ei vor trebui să ne salveze. Deoarece realitatea că într-un stat membru al Uniunii Europene s-ar putea muri de foame, la propriu, nu este exact cartea de vizită pe care și-o doresc la scară mondială. Între timp noi facem ordine în țară, impunem o dictatură cu retorică democratică, facem tot ce ne taie capul, dar mimăm că acceptăm regulile jocului, așa cum pe vremuri ne acopeream cu hârtii pentru a scăpa de inspecțiile de tot felul. Ne vom plăti taxele și cotizațiile, Europa va găsi în România mereu o piață de desfacere, dar să ne scutească de drepturile omului și de respectarea articolului 2 din Tratatul Uniunii Europene, care nu reprezintă decât niște vorbe goale aruncate pe hârtie. Vrem să fim stăpâni la noi acasă, să furăm cât vrem, să abuzăm de funcții și să călcăm în picioare eventualii protestatari, ei pot să ne critice de formă, dar atât, că ne supărăm și schimbăm foaia. Chiar dacă recentul referendum a arătat altceva, noi reprezentăm voința poporul român, de care trebuie să se țină cont și în Europa. Dacă am furat din banii europeni, paguba va fi suportată de contribuabil și este nefiresc ca, pentru atâta lucru, să se solicită demisia unor oameni care reprezintă voința și speranța unui întreg popor”.

Pare greu de imaginat că un asemenea scenariu cinic ar fi putut fi elaborat de persoane limitate intelectual precum Dăncilă, Dragnea, Iordache, Dorneanu, Ciorbea sau Toader. Mai ales că toate detaliile s-au armonizat în timp și planul a fost urmat cu o consecvență diabolică. Rușii, israelienii, turcii, cercuri dubioase din SUA, ostile Uniunii Europene, habar n-am cine este creierul acestei decupări a României de pe harta Uniunii Europene, dar este limpede că s-a lucrat impecabil. Multă vreme am crezut că totul a derivat din calitatea de condamnat definitiv a lui Liviu Dragnea. Mă întreb acum dacă nu cumva promovarea lui Liviu Dragnea în fruntea PSD, cu toate vulnerabilitățile sale pe linie judiciară a fost o parte a planului, omul fiind direct interesat să îl urmeze perseverent, până la ultimele sale consecințe.

Ce decizie va lua Parlamentul European cu două săptămâni înainte de celebrarea Centenarului Marii Uniri a românilor și cu o lună înainte de preluarea de către țara noastră a Președinției Consiliului Uniunii Europene? Va capitula în fața ticăloșiei sfidătoare, batjocoritoare a puterii dintr-unul dintre cele mai sărace state ale continentului sau va pune piciorul în prag și va solicita impunerea de sancțiuni drastice? Grea dilemă, mai ales că în ambele situații, Uniunea Europeană va avea numai de pierdut. În cazul în care acceptă statu-quo-ul intern își dovedește la scară mondială slăbiciunea, relativitatea morală și corodarea valorilor și principiilor care au stat la temelia formării Uniunii Europene. Dacă adoptă o atitudine de forță, este de presupus că circul grotesc pe care îl vor face autoritățile de la București invocând conspirații și atacuri europene la adresa României în chiar clipa celebrării centenarului existenței sale într-o formă apropiată de cea actuală, susținute eficient de Rusia și alte puteri interesate vor da o importantă lovitură de imagine și chiar de credibilitate Uniunii Europene. Unde mai pui că impunerea unor eventuale sancțiuni economice (măsura cea mai la îndemână) ar arunca în haos viața a milioane de români, în chiar clipa marii sărbători, prilej ideal pentru PSD de a pasa în spatele Uniunii Europene responsabilitatea întregului dezastru al unei guvernări cu efecte catastrofale pentru țară și a ieși, practic, basma curată.

Aceeași dilemă o au și partidele din opoziție, reprezentate în Parlamentul European. Ce vor face ele în cazul votului de săptămâna viitoare, asupra unei eventuale rezoluții privind statul de drept în România? Se vor solidariza „patriotic”, cu Dăncilă, Dragnea, Iordache, Dorneanu, Ciorbea, Tudorel Toader, Șerban Nicolae și Nicolicea și vor vota împotrivă, sau vor vota pentru, cu riscul de a fi linșați cu mânie proletară de vajnicii analiști ai Antenei 3 și ai RTV, înfierați în discursuri parlamentare agramate, dar patetice, și acuzați de trădarea României în chiar ziua celebrării centenarului existenței sale? Numai în pielea lor să nu fii! Eu, sincer, aș înclina pentru apărarea democrației și loialitatea față de UE, convins fiind că această atitudine este singura în măsură să aducă beneficii reale tuturor românilor printr-o viitoare solidarizare europeană în numele valorilor comune. Dar eu nu fac politică și nu țintesc interese legate de viitoarele alegeri.