Tudorel Urian. A fost sau nu tentativă de lovitură de stat?

Toată lumea este la curent cu faptele din 10 august, așa că nu voi mai reveni asupra filmului acelei zile odioase în istoria Jandarmeriei Române. Chiar dacă rețelele sociale și emisiunile televiziunilor de știri sunt încă invadate de imagini șocante din timpul represiunii barbare, încet, încet, trebuie să ne detașăm și să stabilim anumite concluzii. De vinovații propriu-zis sper că se va ocupa ancheta Parchetului General, așa că voi încerca să observ consecințele politice ale acestei zile.

Prima întrebare care se pune este dacă în 10 august a avut loc sau nu o tentativă de lovitură de stat. Premierul Viorica Dăncilă a trimis oficial o scrisoare la Bruxelles, în care pune în spinarea placidului nostru președinte, Klaus Iohannis, această intenție. Un minim bun-simț exclude din capul locului o asemenea aserțiune. Iată câteva elemente: 1. mitingul diasporei a fost anunțat cu multă vreme în urmă, dar nimeni nu putea să anticipeze cât de mare va fi participarea și care vor fi formele de manifestare ale celor prezenți; 2. Cum ar fi putut Președintele României să aducă la numitor comun oameni veniți din toate colțurile Europei și să-i organizeze ad hoc, pentru o acțiune coerentă în plan militar, menită să ducă la preluarea puterii în România?  3. De unde să aibă Președintele României puterea materială pentru a canaliza în interes propriu o asemenea masă critică, în condițiile în care PSD pretinde că doar el vorbește în numele poporului român, care îi este devotat trup și suflet? Și chiar în aceste condiții PSD a cheltuit bani grei și a folosit discreționar instituții ale statului în organizarea un miting pentru propria susținere, care a fost până la urmă un mare fiasco. 4. În vederea evitării unui război civil, o eventuală lovitură de stat trebuie precedată de mesaje mai mult sau mai puțin directe care să asigure populația de necesitatea acesteia. Or ceea ce i se reproșează lui Klaus Iohannis de către o bună parte din populație este tocmai autismul siderant față de viața politică internă, lipsa de implicare considerată de mulți chiar o formă a lașității și a non-combatului. O astfel de ipoteză a loviturii de stat orchestrate de Klaus Iohannis devine comică.

Cealaltă teză care se vântură este cea a loviturii de stat organizate de Liviu Dragnea. Deși PSD este foarte aproape de a deține puterea discreționară în România (singura redută necucerită încă pare a fi cea a justiției, în pofida eforturilor disperate ale ministrului Tudorel Toader de a o pune la picioarele șefilor săi de partid), condamnatul definitiv într-un proces și în primă instanță în altul ar fi declanșat o acțiune de tip Erdogan pentru a-și subordona, printr-o mișcare fulger, întreaga Românie, inclusiv justiția. De la venirea PSD la putere, România se află, de facto, într-o continuă transformare într-un regim iliberal, fără modificarea Constituției și fără consultarea în vreun fel a cetățenilor. Chiar dacă barierele democrației cedează una după alta (prin trădarea unor instituții fundamentale precum Avocatul Poporului, Curtea Constituțională și, iată, Jandarmeria Română,  colonizate, așa cum se întâmplă în regimurile populiste aflate la putere, cu clientelă de partid) procesul de aservire a justiției și de cucerire a întregii puterii este încă prea lent, iar șansele de încarcerare a liderului PSD, tot mai mari. Un astfel de plan nu ar fi, de aceea de neimaginat. În favoarea lui ar pleda promisiunile mai multor lideri PSD, făcute în ultimele luni, de înecare în sânge a unor eventuale manifestări de protest, achizițiile masive de armament făcute de jandarmerie în ultimele săptămâni, precum și tot comportamentul și desfășurările de forțe ale jandarmeriei din ziua protestului. Aceasta a anunțat dinainte că vor fi turbulenți, s-a ciondănit cu ei de o parte și de alta a gardului de separație, fără să îi extragă, apoi au declanșat acțiunea în forță, barbară, nediscriminatorie și totul a culminat cu potopul de conferințe de presă justificative, cu fracturi logice și minciuni greu de nesesizat de către cineva care nu e complet naiv.

Poate că nici măcar Liviu Dragnea nu a avut intenția de a organiza o lovitură de stat de tip Erdogan. Este posibil ca singura rațiune a intervenției jandarmeriei să fi fost descurajarea populației de a mai ieși în stradă pentru marile porcării pregătite de PSD încă din primele zile ale viitoarei sesiuni parlamentare. Cu siguranță vor trebui date ordonanțele privind grațierea faptelor de corupție, Tudorel Toader trebuie să facă „ievaluarea” procurorului general Augustin Lazăr, trebuie modificate legile electorale pentru a se putea permite fraudarea viitoarelor alegeri. Pentru că, așa arată profesorul Jan-Werner Müller, de la Princeton University în excelenta sa carte Ce este populismul?, „fiind singurii reprezentanți legitimi ai poporului, populiștii ar trebui (s.a.) să fie permanent în funcție. Iar dacă perpetuarea puterii devine obiectivul, atunci există și posibilitatea ca populiștii să trateze Constituția ca pe o simplă fațadă”. Și tot profesorul din SUA spune că idealul populist devine realitate prin „întărirea executivului, diminuând în același timp puterea judecătorească și/sau punând actori partizani în funcții judiciare”.

Cea mai mare problemă a lui Liviu Dragnea este lipsa de legitimitate. PSD a câștigat alegerile (mă rog, cu voturile a 3 milioane de cetățeni dintr-un corp electoral de 18 milioane, dar ăsta e jocul democrației) sub masca unui partid social-democrat, pentru ca, ajuns la guvernare, să o dea jos și să apară în toată hidoșenia lui de partid populist sinistru, condus de un condamnat penal. Nici în campania electorală, nici în programul de guvernare nu a insistat pe principala sa prioritate: decapitarea șefilor parchetelor, control total asupra justiției, depenalizarea faptelor de corupție din codul penal și introducerea legalismului discriminatoriu: „pentru prietenii mei totul, pentru dușmanii mei, legea”!

Deși nu mai are altă șansă decât să alerge înainte (firește cu excepția unei schimbări majore venite din interiorul partidului), PSD se află într-un moment de mare vulnerabilitate. Prăbușit în sondajele de opinie, cu credibilitatea jandarmeriei total compromisă intern și la scara Europei, cu toate reflectoarele opiniei publice internaționale asupra sa, sub amenințarea excluderii din familia politică europeană, totul a devenit pentru el mai greu decât era înainte de 10 august. Asta nu înseamnă însă că actualii lideri vor da înapoi. Pentru salvarea democrației românești este obligația cetățenilor să rămână activi și a Parchetului General să-și facă datoria, fără nicio concesie de la litera și spiritul legii. Indiferent de nume și de vinovății!