Prin anul 2011, când Daniel Funeriu era ministrul educației, Antena 3 a publicat informația bombă că ministrul în exercițiu nu are diplomă de bacalaureat. Nu știu ce părere aveți despre omul politic Daniel Funeriu, dar vă pot garanta că este un savant în adevăratul înțeles al cuvântului. A emigrat din România în 1988, în anul III de liceu, iar în 1989 a câștigat premiul II (fără ca în momentul în care a plecat să fi știut limba franceză) la Olimpiada de chimie a Franței. Și-a dat doctoratul cu laureatul premiului Nobel pentru chimie, Jean-Marie Lehn, a lucrat în mari laboratoare din Franța și Statele Unite, a fost vreme de 5 ani angajat al guvernului japonez într-un centru de cercetare în chimia nanomoleculară, a condus un grup de cercetare la Universitatea din München. Practic, postul de ministru a fost primul (și ultimul) său job în România. După câteva zile, în care informația a fost umflată cu pompa m-a întrebat (eram consilierul lui) dacă să accepte sau nu invitația „postului” de a da o explicație informațiilor apărute. Cum informațiile erau de o ticăloșie abisală (ce om întreg la minte ar putea crede gogomănia că într-o țară ca Franța îți poți da un doctorat cu un laureat Nobel, fără sa ai bacalaureatul), i-am confirmat cu toată convingerea necesitatea participării. A fost magistral! Ăia postaseră mare pe ecran o listă cu candidații picați la bacalaureat, pe care figura și numele lui Funeriu, la care, el a scos tacticos o hârtie din buzunar și a arătat-o la cameră. Era exact aceeași listă, doar că, pe o anumită poziție, pe documentul Antenei 3 apărea numele Funeriu, iar pe lista lui Funeriu, numele Fuchs. Apoi i-a rugat pe telespectatori să-și noteze adresa site-ului liceului din Strasbourg pentru a verifica faptul că lista este cea a candidaților din anul precedent (2010) în care cei de la Antena 3 a înlocuit numele Fuchs cu Funeriu care fusese absolvent al licelui în … 1989). Șocul a fost total, nici măcar eu nu știam ce avea să facă, iar în studio s-a lăsat liniștea. Lovitură de maestru! Nu mai știu dacă în seara aia am sărbătorit sau nu, dar aveam sufletul ca după o mare victorie. Ce credeți că a urmat? În toatea zilele care au urmat, despre Daniel Funeriu se vorbea în termeni ca „a fost acuzat că nu și-a luat bacalaureatul”, „se vorbește”, „nu a adus proba că are bacalureatul”, „nu și-a prezentat diploma” etc. Și azi, când mă întâlnesc cu terți care știu că am lucrat cu el, prima întrebare pe care mi-o pun este „Până la urmă Funeriu are sau nu are diplomă de bacalaureat?”
Aici nu e vorba despre o informație greșită, despre eroare de comunicare, ci de o campanie susținută de defăimare pe care am văzut-o reprodusă într-o mulțime de cazuri cărora, în timp, le-au căzut victimă Traian Băsescu (povestea cu pumnul tras unui copil), Laura Codruța Kövesi, Augustin Lazăr, Livia Stanciu, o grămadă de magistrați și intelectuali onești, incomozi pentru interesele mafiei politice. Din acele studiouri și-au luat seva cunoașterii Tudorel Toader, Netejoru, Dăncilă, Dragnea, Adina Florea și CCR când au făcut „ievaluări” și au dat verdicte care au scandalizat o țară întreagă și au oripilat Uniunea Europeană. Tehnica lor este minciuna repetată pe principiul picăturii chinezești, indiferent sau, mai ales, cât de gogonată este, până când devine loc comun în conștiința publică.
Nu știu a cui a fost ideea ca USR+ să-și permanentizeze prezența în studiourile Antenei 3 în săptămâna care a urmat alegerilor europarlamentare. Ea este însă falimentară. O participare, cea a lui Dan Barna, ar fi fost în regulă pentru a stârni un eveniment și a prezenta pe post și adevărurile acestui partid intens calomniat. Din acest parteneriat, Antena 3 câștigă totul, iar USR+ doar pierde. Antena 3 câștigă bani (a explicat Sebastian Lăzăroiu că face audiență, atrage publicitate și apoi folosește banii câștigați în linșaje mediatice în funcție de agenda lor politică), respectabilitate și onorabilitate (iată, suntem imparțiali și corecți, ca dovadă că și adversarii vin în studiourile noastre), oferă CNA alibiuri pentru a scăpa de amenzi (poate am greșit, pot spune după o ticăloșie cât casa, dar vedeți că suntem deschiși pentru toată lumea) strânge probe (o grimasă, un nasture descheiat, o greșeală de exprimare, o vorbă scăpată în focul disputei, vreun dialog purtat la telefon în pauza publicitară) pe care să le folosească, la nevoie, împotriva „invitaților”. Pentru USR+ prezența în studio înseamnă dezamăgirea simpatizanților, a idealiștilor care și-au proiectat o idee despre acest partid în urma unor acțiuni de tipul „Fără penali”, dar care nu sunt membri, gata să-i accepte necondițonat orice fantezie politică și care constată cu groază că „toți sunt la fel”, imposibilitatea de a urni ceva din convingerile fidelilor postului (povestea cu Funeriu este elocventă și oricum, imediat după ieșirea invitaților din studio începe asaltul împotriva credibilității lor, pentru ca nu cumva cineva să rămână cu o impresie favorabilă), oferirea de muniție adversarilor din PNL și PMP care pot arăta cu degetul și vocifera punând în umbră propriile lor demisii morale.
Marele atù al USR+ în recentele alegeri a fost un soi de abordare etică a politicii, partidul neavând în spate povara unor facturi împovărătoare (nu a făcut parte din USL, nu s-a compromis la voturile din parlament, a avut reacții ferme și prompte în chestiunile importante pentru democrație, a avut mereu prezențe decente doar în mass-media onorabile).
Asocierea numelui USR+ de Antena 3 a aruncat în aer tocmai acest capital moral care făcea specificitatea pozitivă a acestei grupări. Dincolo de mesajele concrete lansate în emisiuni (pentru cine?), poate decente – nu urmăresc Atena 3 – simpla lor prezență a produs șocul, pentru că a probat o disponibilitate spre compromis, înspăimântătoare în climatul politic românesc. Ca și cum USR+ ar fi dat semnalul că ar vrea să fie parte a sistemului pe care, în bună parte, l-a învins în alegeri.
Și în final o întrebare care mă frământă: au făcut strategii de imagine ai acestei formațiuni un studiu de impact înainte de a-și trimite oamenii reprezentativi în studioul Antenei 3? Mi-ar plăcea să le aud argumentele!