Tudorel Urian: Ce este în mintea PSD?

După dezbaterea din Parlamentul European, de la începutul lunii octombrie și Raportul devastator al Comisiei de la Veneția cu numai o lună și jumătate înainte de preluarea de către România a Președinției Consiliului UE, se pune problema adoptării unei Rezoluții a PE privind statul de drept în România. Președintele României și chiar principalul partid de opoziție (cel puțin din perspectiva actualei structuri parlamentare), PNL, au anunțat că se opun unei eventuale rezoluții de sancționare a României, care ar submina mandatul nostru în fruntea Europei. Argumentul lor este că România este devotată valorilor europene și că nu există niciun pericol de îndepărtare a ei de la drumul euroatlantic decis, în proporție covârșitoare de cetățenii țării la referendumul dinaintea aderării. Or, privind din perspectiva intereselor vitale ale României, politica promovată de PSD este imposibil de înțeles. Cu toate reflectoarele UE îndreptate asupra sa, partidul domnului Dragnea  forțează demiterea procurorului general al României, domnul Augustin Lazăr, pe baza unei acuzații halucinante, întemeiate pe o… încurcătură de nume, mai mult sau mai puțin voită. Este inutil de spus că Augustin Lazăr este, alături de Laura Codruța Kovesi (eliminată între timp din funcția de șefă a DNA) unul dintre elementele sistemului judiciar a căror activitate a fost reflectată pozitiv în toate rapoartele MCV. Firește, nu am nici o speranță legată de eventualele convingeri paneuropene ale PSD, dar să faci un asemenea demers în intervalul dintre dezbaterea din Parlamentul European și votul unei eventuale rezoluții împotriva funcționării statului de drept în România, este fie o mare sfidare, fie o inconștientă prostie. Mai ales cu o asemenea argumentație care reprezintă o cârpeală jalnică și o sfidare scandaloasă la adresa statului de drept.

Tot în această perioadă, în care ar trebui să se înghesuie dovezile că România este un stat loial valorilor și intereselor Uniunii Europene, premierul României se zbate pentru a obține niște relații privilegiate cu Serbia (stat din afara UE, apropiat de Rusia, care a refuzat extrădarea fugarului Sebastian Ghiță), Bulgaria și Grecia (o axă a ortodoxiei sub tutela Moscovei?), la o reuniune la care va participa și Benjamin Netanyahu, premierul israelian, cel care tocmai l-a anunțat pe președintele Klaus Johannis că, în mod cert, România își va muta ambasada de la Tel Aviv, la Ierusalim, în pofida opoziției șefului statului și a deciziei Uniunii Europene ca statele membre să nu-și transfere ambasadele din actuala capitală a Israelului. De la Varna, doamna Dăncilă își va îmbrăca din nou ținuta musulmană și va porni într-un nou turneu prin țările arabe.

Ce reprezintă toate aceste mișcări precipitate care numai atașament față de valorile UE nu înseamnă? Fie un soi de șantaj al PSD la UE, în sensul că are alternative și că dacă UE nu acceptă „sistemul românesc de valori”, lumea e mare și se poate trăi și în afara Uniunii, fie certitudinea că România va fi lovită crunt (financiar, în primul rând) de viitoarea rezoluție a Parlamentului European și există o nevoie disperată de a face rost de bani pentru achitarea pensiilor și salariilor nesimțite oferite cu multă larghețe clientelei PSD. Acum, de ce preferă PSD ca,  în locul soluției decente, pragmatice, sigure, de a apela la fonduri europene, să o îmbrace pe doamna Dăncilă în cadână și să o trimită la cerșit în Orientul Mijlociu este o întrebare legitimă. Poate pentru că, spre deosebire de occidentali, cei de la est de UE sunt mai pragmatici în a se debarasa de legi și de oameni, atunci când interesele lor imediate sunt periclitate. Statul de drept și drepturile omului nu au fost niciodată un obstacol, dictaturile au reprezentat mai mereu firescul însuși, modul lor de viață bazat pe peșcheș, ciubuc, atenții de tot felul, supunere oarbă în fața superiorilor, dispreț absolut față de cei inferiori au fost calea normală. Asta este lumea ideală a PSD, o lume a abuzului și a soluțiilor improvizate, a bunului plac, nestânjenită de legi și de tot felul de monitorizări, fără standarde ale democrației, altele decât voința celor aflați la putere. Dacă Occidentul ne acceptă, cu specificul nostru, vom plăti toate cotizațiile și contribuțiile necesare, dar să nu ne mai bată la cap cu statul de drept și cu tot felul de pretenții legate de cheltuirea fondurilor europene. Dacă nu, PSD se va reorienta spre o zonă cu adevărat liberă, în care dușmanii libertății (în viziunea lor) vor sta în pușcării ca în Turcia, iar femeile vor adopta ținute musulmane, drăguțe, stilizate, ca doamna Dăncilă.