Tudorel Urian. Cu cărțile pe față

Toată lumea de la noi se întreba, cu  teamă sau cu speranță, cum va arăta președinția românească a Consiliului Uniunii Europene. Au trecut iată, două săptămâni, de când suntem în fruntea uneia dintre instituțiile cheie ale construcției europene și lucrurile încep să prindă contur. Deși la preluarea mandatului am fost unul dintre sceptici în privința capacității guvernului Dăncilă de a ieși onorabil din această aventură, evenimentele petrecute în primele zile ale președinției românești mă fac să privesc altfel asumarea de către guvernul PSD a a acestei onorante ipostaze. Pentru că, dincolo de bine și rău, de inițiative onorante sau rușinoase, președinția Consiliului UE reprezintă un mare moment al adevărului pentru țara care o exercită. Totul devine transparent, viziunea politică și valorile pe care le susține puterea din țara respectivă sunt etalate pe o mare scenă europeană, ascunderea în spatele dublului limbaj, a pretinsei dezinformări a partenerilor străini, a eventualului lobby făcut de opozanți din țară nu mai au nicio noimă când crezurile, idealurile și viziunea asupra Europei trebuie expuse deschis, pozitiv și supuse judecății tuturor celor 27 de parteneri din cadrul Uniunii.

Nu au fost necesare decât două săptămâni pentru ca România pesedistă să arate Europei cine este și ce își dorește. Totul a început cu ceremonia festivă de inaugurare a mandatului, derulată la Ateneul Român, în care condamnatul pentru corupție în Parlamentul European, Adrian Severin, a fost plasat în loja de onoare, chiar în spatele președintelui acestui for, Antonio Tajani și al copiilor premierului Dăncilă, iar dublul condamnat pentru corupție Adrian Năstase îi saluta cu magnificență pe înalții oaspeți europeni. Au urmat discursurile inaugurale (netraduse în nicio direcție, așa că fiecare a priceput atât cât a putut) în care oaspeții au omagiat cultura română, au vorbit despre viitorul Europei, despre nevoia apărării statului de drept și drepturile omului, iar românii (Tăriceanu, Iordache și Dăncilă) pe un ton frustrat și vag amenințător, despre statul paralel și nevoia ca Europa să ne respecte și să ne accepte așa cum suntem. Unde mai punem că, în vreme ce condamnații pentru corupție se lăfăiau în lojele Ateneului, în fața clădirii protestau mari spirite ale României, inclusiv Mihai Șora, la cei 102 ani ai săi, cel laureat cu numai două luni înainte cu titlul de Cetățeanul European al anului 2018, de chiar Antonio Tajani, unul dintre oaspeții de onoare ai reuniunii de la București. Impresia lăsată de toate aceste subtilități de organizare și discursuri a fost, mai degrabă, de incompatibilitate severă, decât de coeziunea pe care premierul Dăncilă anunțase în discursul său că și-o dorește instaurată printre statele Uniunii.  

La începutul acestei săptămâni, așa cum ne informează europarlamentarul Cristian Preda, au avut loc două evenimente în Parlamentul European, cărora presa din România nu le-a acordat prea multă importanță, deși ambele au o mare relevanță în contextul președinției românești a Consiliului Uniunii Europene. În 16 ianuarie, a fost dezbătut în plenul Parlamentului European raportul Terricabras privind drepturile fundamentale în Uniunea Europeană. Cum această chestiune vizează fiecare stat membru, care va trebui să-și includă în legislația proprie o eventuală rezoluție, iar guvernele să se ocupe de aplicarea prevederilor ei, implicarea Consiliului Uniunii Europene era obligatorie. Or, președinția românească a Consiliului a strălucit prin absență. Un deputat ceh a remarcat, chiar în timpul dezbaterii această anomalie, iar președintele de ședință a anunțat că îi va transmite reproșul premierului Vasilica Dăncilă. Probabil la București se va găsi vreo scuză, dar lipsa de interes pentru o temă de asemenea importanță în contextul foarte mișcător al lumii actuale este greu de calificat în cuvinte care să nu jignească.

Mai grav, în 17 ianuarie, Parlamentul European a luat în discuție raportului Gardiazabal Rubial / Sarvamaa, prin care se solicită blocarea fondurilor europene pentru statele Uniunii care nu respectă statul de drept. Potrivit europaralamentarului Cristian Preda, prezent la ședință absolut toți europarlamentarii PSD au votat împotriva raportului. Interesant este că această informație foarte relevantă (cea despre felul în care s-a votat) nu a apărut în presa de la București. În discursul său de la Ateneul Român și în toate conferințele de presă organizate la Strasbourg și Bruxelles cu ocazia preluării mandatului României în fruntea Consiliului Uniunii Europene, premierul Vasilica Dăncilă spunea că România respectă statul de drept, că este o adeptă a valorilor europene și cerea respect din partea partenerilor. Dacă este așa, de ce se opune PSD penalizării celor care încalcă statul de drept? Se observă aici o fractură logică specifică dublului limbaj practicat de PSD, dar și un semnal clar în privința politicii interne a PSD pentru viitorul imediat: guvernanții vor ignorara drepturilor cetățenilor și vor oferi probe indubitale de călcare în picioare, cu brutalitate, a statului de drept. Grațiosul, dar sterilul, balet diplomatic al domnului Meleșcanu nu mai poate ascunde gunoiul de sub covor. Noi să le spunem că iubim statul de drept și valorile europene, ei să închidă ochii în fața realității, să nu observe derapajele concrete și totul să fie bine. Ar însemna ca Uniunea Europeană să-și dea foc singură  transformându-se într-un fel de Românie mai mare, paradis al infracționalității și al crimei organizate. De acum, europenii nu mai pot invoca nici măcar faptul că nu știu cum este guvernată, de facto, România, dincolo de retorica reprezentanților puterii.

Și pentru ca transparența să fie totală, presa din țară a anunțat cu mândrie prima inițiativă a României în noua sa ipostază de conducătoare a Consiliului UE: înființarea orchestrei Uniunii Europene. Propunere revelatoare pentru lipsa de responsabilitate a polticienilor noștri. Când Brexit-ul dă fiori reci, președinte Trump se gândește să scoată Statele Unite din NATO, Franța este devastată de vestele galbene, Rusia devine tot mai agresivă, iliberalismul riscă să înghită părți tot mai mari din Europa, doamna Dăncilă are urechile pline de acordurile luminoase ale Odei Bucuriei!