Am mai scris de două ori aici (prima oară acum câteva luni, ultima oară acum o săptămână) că șansele unui guvern politic de a ieși onorabil dintr-o guvernare de un an de zile, cu actuala structură a parlamentului, sunt nule și că singura soluție viabilă este o echipă de tehnocrați care să aibă drept misiune stoparea cheltuielilor iresponsabile în an electoral, administrarea decentă a țării și organizarea de alegeri corecte (fie ele anticipate sau la termen). Chiar dacă, ulterior învestirii acel guvern ar fi demis, el ar rămâne interimar până la numirea altuia, iar următoarele propuneri de premieri ar putea să fie inclusiv politice, pentru că, până la învestirea unui alt executiv (vedem astăzi cât este de dificilă), cheia de la banii publici ar rămâne, în deplină siguranță, la tehnocrații care vor asigura interimatul și am avea garanția unor alegeri corecte, organizate de oameni fără niciun interes electoral. Așa cum a fost, la vremea lui, guvernul Cioloș.
Spre surprinderea mea, președintele Iohannis (sfătuit prost, sau fără să se sfătuiască) a gândit altfel și l-a desemnat pe președintele PNL, Ludovic Orban să alcătuiască un nou guvern. Blocajul în care s-a ajuns era ușor de anticipat. Aliații de conjunctură de la moțiunea de cenzură s-au risipit în toate direcțiile, mânați de propriile lor interese, divergente de ale celorlalți. Victor Ponta visează la refacerea PSD-ului în jurul său și nu are niciun interes să se arunce în această aventură sub o siglă și în subordinea unui partid de dreapta, luând asupra sa și pasivul abisal al guvernării Dăncilă. Călin Popescu Tăriceanu, are ca scop salvarea proprie de dosarele penale care îi fac nopțile albe, prin continuarea demantelării justiției, menținerea și întărirea SS, datul cu tifla forurilor europene în numele unei mândrii național-infracționale. UDMR dorește menținerea alegerilor primarilor într-un singur tur de scrutin, singura cale de a mai reprezenta ceva în politica românească, iar USR militează pentru principiile pe care le-a urmărit de-a lungul întregului mandat („Fără penali”, primari aleși în două tururi, desființarea prin lege a recursului compensatoriu, alegeri anticipate și consultarea parlamentului la desemnarea comisarului european din partea României). Incompatibilitatea dintre aceste interese sare în ochi, iar calculul privind imposibilitatea alcătuirii unei majorități parlamentare devine accesibil inclusiv copiilor de clasa I.
Așa stând lucrurile, opțiunea lui Klaus Iohannis pare una de tip lose-lose. Fie noul premier și echipa lui vor fi ridiculizați la ședința de învestitură și, în final respinși la vot, fie guvernul va trece (de teama anticipatelor), dar apoi va fi blocat în parlament, batjocorit și măcelărit zilnic în actul de guvernare de către parlament și presa de tip Antena 3 RTV, astfel încât, înainte de alegerile propriu-zise PNL să se aleagă cu o grămadă de calități de care nu ar avea nevoie: ineficient, incompetent, corupt și altele pe care doamna Dăncilă le-a transformat în brand personal. Care ar fi câștigul major pe care l-ar putea obține PNL din această acțiune kamikaze? Cheia de la rezerva de bani publici (dacă relaxatul Orlando Teodorovici o mai fi lăsat ceva în depozit; chiar în aceste zile depune eforturi susținute pentru a cheltui și ultima centimă) și posibilitatea de a organiza alegerile din viitorul apropiat ( prezidențiale, locale și parlamentare). E adevărat banii publici sunt întotdeauna un bun stimulent pentru influențarea alegerilor pe plan local, iar organizarea alegerilor a fost întotdeauna un atù important, dar nu decisiv, pentru câștigarea lor. Dovada o reprezintă chiar soarta guvernului Dăncilă și înaintea lui, a PNȚCD și a CDR. Iar șansa PNL-ului de a se stinge înainte de alegeri este uriașă, pe fondul unui parlament ostil, al dezastrul lăsat în urmă de Dăncilă și al așteptărilor uriașe ale publicului. În această situație, presiunile imense pe care PNL le face pentru a asocia și USR la această aventură, îndrăznesc să spun, iresponsabilă, sunt de-a dreptul imorale. PNL știe clar că doar el împreună cu USR și PMP nu au majoritate în actualul parlament. Este ca și cum PNL a decis să-și facă harakiri și îi pretinde USR ca, pentru a demonstra că își iubește țara, să-și facă și ea. Decizia USR de a intra la guvernare doar după alegeri, indiferent cum (anticipate sau la termen) și când vor fi ele, este cât se poate de rațională. Dacă intră acum se sinucide politic fără să se simtă vinovată cu nimic și fără să aibă ceva de câștigat.
Repet, inclusiv pentru PNL, soluția cea mai bună este un guvern de tehnocrați, cu mandat limitat de un an de zile, care să acopere perioada de până la viitoarele alegeri, pe care să le organizeze corect. Dacă se vor putea organiza alegeri anticipate, cu atât mai bine, dacă nu, e bine și la termen.