Tudorel Urian. Fără penali în funcții publice

Oricum am da-o și am întoarce-o tot acolo ajungem. Marea vulnerabilitate a României o reprezintă prezența masivă a oamenilor cu probleme penale la conducerea țării. Toată această spirală a șantajurilor (inițiate, dar și suportate) și a tentativelor de mituire aberante care vizează inclusiv întregi categorii sociale are un singur scop: prezervarea cu disperare a puterii, alternativa nefiind decât una singură pentru cei în cauză: închisoarea și eventual, confiscarea tuturor veniturilor ilicite. De aici nevoia celor de la putere de a se înconjura de incompetenți docili, copleșiți de onoarea de a se vedea peste noapte miniștri și demnitari ai statului, plătiți regește, care, altminteri, ar fi îngroșat cozile la ajutorul social, deschiderea spre negocieri asasine pentru România, sarabanda salariilor și pensiilor nesimțite care a tăiat, practic, stâlpii de susținere ai societății românești, abuzurile incalificabile, niciodată decontate de cei care le-au comis. În cazul în care cei de la conducerea țării nu s-ar fi trezit în fiecare dimineață cu groaza de a fi arestați pentru faptele lor tot mai grave, nu ar fi avut niciun motiv să se lase șantajați și să cedeze, inclusiv în chestiuni care țin de existența acestei țări, nu ar fi trecut cu țâfnă peste toate liniile roșii trasate la nivelul Uniunii Europene. Din cedare în cedare, au mers prea departe, au atins  punctul de la care nu există cale de întoarcere, iar încarcerarea lui Liviu Dragnea a venit aproape ca o miraculoasă șansă de izbăvire a acestui popor.

Am scris-o cu mult înainte de referendum, cele două întrebări puse de președintele Klaus Iohannis, la care românii au răspuns pozitiv în proporție covârșitoare (inclusiv eu), au o valoare mai degrabă de poziționare a societății românești față de o anumită temă, decât de rezolvare juridică a unor probleme. Cel puțin a doua întrebare poate avea efecte pozitive doar pe termen foarte scurt (câtă vreme PSD se va mai menține la guvernare), mai târziu ea având efectul contrar, de înghețare a tuturor schimbărilor legislative operate de partidul domnului Dragnea prin vestitele OUG Iordache-Toader, fără ca revenirea la o normalitate juridică să se poată face rapid prin alte OUG care să le anuleze efectele. O complicație care se va lăsa cu multe procese, campanii publice pentru respectarea „voinței poporului” și chiar plângeri la instituțiile europene.

Pe fond, întrebarea la care ar fi trebuit să răspundă populația României este una derivată din excelenta campanie purtată de USR +, „Fără penali în funcții publice”. Evident orice om cu bun simț înțelege lesne despre ce este vorba, chiar dacă în mass-media românești s-a pornit un adevărat război semantic în jurul termenului „penal”. Ideea ar fi ca oamenii care au cazier judiciar să nu poată participa la nici un fel de alegeri și nici să fie numiți în funcții publice, iar dacă sunt deja în post, să fie automat excluși în clipa în care sunt condamnați. Îmi dau seama că soluția nu este infailibilă, dar este totuși, o temelie obligatorie pentru o viață politică sănătoasă. Spun că nu este infailibilă pentru că am văzut chiar zilele trecute, în cazul domnului Tăriceanu, disponibilitatea parlamentarilor cu probleme penale de a face front comun, tergiversând la nesfârșit decizia ca suspecții să poată fi deferiți justiției. Or, înainte de un eventual verdict al justiției, domnul Tăriceanu se bucură de prezumția de nevinovăție și poate fi șantajat cu protejarea imunității sale în schimbul, să zicem, susținerii unui guvern incompetent și corupt, căruia populația tocmai i-a dat un mare vot de blam. Pe de altă parte există și riscul folosirii de către putere a „metodei rusești”. Mereu înaintea unor alegeri imporante, candidații din Rusia, care au dobândit o popularitate stânjenitoare pentru puterea în exercițiu, sunt împiedicați prin metode administrative (dosare incomplete, cine știe ce chichițe din legea electorală) sau chiar arestați (dacă nu, cazul extrem, asasinați) să se prezinte în fața alegătorilor. Având la dispoziție multe instituții ale puterii, guvernanții pot cu ușurință să transforme negrul în alb și albul în negru. Kafkiana experiență prin care a trecut Laura Codruța Kövesi în momentul selectării sale de către comisia de experți independenți pentru postul de Procuror European arată până unde se pot întinde abuzul și ticăloșia când infractorii ajunși în capul statului simt că li se apropie cuțitul de os. Oarecum din fericire, ceea ce putea să provoace destule îndoieli și bătaie de cap la Bruxelles s-a lămurit repede, în momentul în care exaltata Adina Florea le-a deschis dosar penal și prim-vicepreședintelui Comisiei Europene, Frans Timmermans, comisarului pe justiție, Vera Jourova și chiar Comisiei Europene în ansamblul său.

Evident, în momentul de față nu se mai pune problema vreunui referendum pe teme de justiție. Dar prioritatea unei viitoare majorități parlamentare alcătuite din actuala opoziție trebuie să fie eliminarea definitivă a penalilor din viața politică, pe cale legislativă normală. Juriștii USR+ (formațiune care a lansat ideea) și PNL ar putea să înceapă să lucreze deja la un asemenea proiect.