Tudorel Urian Haos politic

Am citit mai multe cărți și articole din presa occidentală și aveam impresia că știu totul despre războiul hibrid și despre semnele sale în politica românească. Această campanie electorală îmi arată că m-am înșelat. Abia acum se poate vorbi despre un război hibrid în toată regula în care explodează subiecte scandaloase, dezvăluiri de presă despre situații petrecute cu ani în urmă, apar filmări ținute sub obroc de instituții ale statului, se trage cu fake news la foc automat, publicul este avertizat în legătură cu arestări iminente fără ca instituțiile specializate să aibă habar, adevărul este schingiuit precum partizanii de Gestapo pentru a fi pus să pledeze în favoarea vreunui candidat și pentru a-l îngropa pe rivalul său, se șantajează la vedere și se cumpără la bucată parlamentari ai părții adverse, acuzații halucinante zboară dintr-o parte în alta, precum grenadele pe front. Iritare maximă, nervi întinși, fălci încleștate, priviri ucigătoare, totul pe fondul unui zgomot infernal al bombelor de presă și al urletelor din studiourile TV.  Și, peste toate, fum, foarte mult fum, tot mai gros, din care aproape că nu se mai distinge nimic. Disperați să găsească o cale de ieșire, oamenii își pierd memoria, gândirea se încețoșează, iar cel care se află cel mai aproape de ușa de ieșire, devine un erou și un salvator, chiar dacă nimic din trecutul său nu îl recomandă pentru o asemenea ipostază. Întreaga Românie dă impresia că s-a transformat asăzi într-un club „Colectiv”, la figurat, plin cu victime care își așteaptă salvatorii, fiind dispuși să se agațe de oricine i-ar putea scoate din iad.

Și, ca și cum campania pentru alegerile prezidențiale nu ar fi fost suficientă, a mai apărut și nebunia cu negocierile pentru pentru noul guvern, care a tulburat de tot apele. Optând pentru un guvern politic în detrimentului unuia de tehnicieni care să fi asigurat un interimat liniștit până la alegerile parlamentare, președintele Iohannis aproape că a adus țara în situația de a nu putea fi guvernată. Un guvern PNL susținut de USR, dar și de aliații de ieri ai PSD (ALDE, UDMR) pare greu de pus în mișcare date fiind diferențele abisale de viziune despre România dintre USR și aceste partide care vor șantaja în fiecare zi cu plecarea în tabăra adversa. UDMR vrea alegerea primarilor într-un singur tur de scurtin, USR vrea în două. ALDE vrea denunțarea MCV, păstrarea SS și a legii recursului compensatoriu, USR are ca priorități și condiții exprese pentru susținerea guvernului exact contrariul. Ce va face PNL? USR este mai mare decât ALDE și UDMR, iar potențialul ei de creștere este uriaș. Fără ALDE și UDMR nu se poate însă asigura acum o majoritate în actuala structură a parlamentului, iar fără majoritate, guvernul nu poate fi învestit (guvernul Dăncilă își continuă interimatul) sau poate fi doborât la prima moțiune de cenzură. Pare o situație de tip lose-lose. Ori ești principial și ai șanse minime să obții învestitura, ori accepți compromisul, dar îți pierzi onorabilitatea (Tăriceanu și Norica Nicolai au răbufnit deja la adresa raportului MCV și a cerințelor sale legate de justiția din România), ajungând să cocoloșești vechea politică antijustiție și antioccidentală a PSD. Iar USR nu poate gira o asemenea formulă, ceea ce va duce, în final, tot la căderea guvernului. Cea mai ingrată ar fi într-un asemenea caz, situația USR: fie luptă alături de ALDE și UDMR să susțină guvernul șantajat și să accepte prioritățile antijustiție și antireformiste ale acestor partide, fie se va detașa și va fi acuzat că sprijină  PSD în tentativa de a-l doborî. Soluția pentru acest partid ar fi să voteze învestirea guvernului, iar apoi să-și urmărească obiectivele și să denunțe cu aceeași vehemență, punctual, derapajele, inclusiv, dacă va fi cazul, cele ale guvernului pentru a cărui învestitură s-a pronunțat.

România se află astăzi foarte aproape de situația Italiei de acum câteva decenii, în care guvernele se schimbau în fiecare lună. O criză care se aprofundează de la o zi la alta și peste care se va suprapune foarte curând o criză economică. Acum, mai mult ca niciodată e nevoie de contribuția unor minți lucide și credibile care, să caute soluții rezonabile pentru ieșirea din fundătura spre care ne îndreptăm cu voioșie. În loc de aceasta, însă, incompetenții zeloși din structurile de propagandă ale partidelor contribuie cu inconștiență la îngroșarea cortinei de fum și la sporirea climatului de ostilitate între singurii posibili aliați din tabăra reformistă.