Tudorel Urian Miza alegerilor europene

În mod tradițional, alegerile europene stârnesc cel mai mic interes din partea alegătorilor. Și nu doar la noi. Pentru cea mai mare parte a cetățenilor, eurodeputații nu pot influența în mod direct viața comunităților, nu pot promite personal drumuri, canalizare, creșteri salariale, locuri de muncă. Lumea îi vede rar și îi aude vorbind, dintr-un soi de complezență, în plenul Parlamentului European, de cele mai multe ori, în linia familiei europene din care fac parte. La nivel european europarlamentarii români sunt percepuți ca o mică verigă a unor construcții politice mai ample, nicidecum drept cei ce decid în mod direct viața noastră de zi cu zi, așa cum sunt cei din parlamentele naționale. De aceea, până în acest an, europarlamentarele erau privite la noi mai degrabă ca un fel simulare a unei dispute electorale, cu scopul de a testa în condițiile unei competiții reale cota de popularitate a partidelor, în vederea disputelor de pe scena politică internă.

Nimic din toate acestea nu mai este valabil la alegerile din acest an. Ele au ca miză însăși existența Uniunii Europene, așa cum a fost ea concepută de părinții fondatori. În condițiile unui climat internațional foarte complicat, supusă agresivității latente a Rusiei, ascensiunii Chinei, imprevizibilității Statelor Unite ale Americii, incertitudinilor legate de Brexit și înfloririi îngrijorătoare a iliberalismului, tendințele centrifuge în rândul statelor membre devin tot mai evidente, iar viitorul Uniunii este într-un real pericol. Ideologiile tradiționale, socialismul, liberalismul, conservatorismul dau semne clare de îmbătrânire și sunt tot mai vehement contestate de experimente și aventuri politice cu nume ciudate, dar îmbrățișate de tot mai mulți oameni. Edificator este faptul că Partidul Socialist Francez, care a scris file importante din istoria postbelică a Franței se află, potrivit ultimelor sondaje de opinie, sub pragul electoral al alegerilor europarlamentare (4,5%), iar Angela Merkel, cancelarul atotputernic de acum câțiva ani, și-a pierdut complet aura de învingătoare și pare să fi intrat într-un anonimat vetust la reuniunile internaționale la care participă. Pe acest fond a devenit firească revolta rudelor sărace care își arogă tot mai vocal dreptul de a-și impune la nivel european, metodele de guvernare de acasă, izvorâte din tradiții clepto-comuniste, autoritare, străine de statul de drept și de drepturile omului, ostile valorilor pe care este fondată Uniunea Europeană, înscrise în punctul 2 al Tratatului UE. Cine și-ar fi imaginat acum un an sau doi că un partid precum PSD, partidul de guvernământ al uneia dintre cele mai sărace țări ale Uniunii, va deschide dosare penale liderilor UE, va trimite în judecată Comisia Europeană și va bloca procesul de numire a Procurorului European (culmea, în condițiile în care șansele cele mai mari de ocupare a funcției îi reveneau unui cetățean român)? Faptul că un partid precum PSD, condus de oameni care au reputația de a nu fi nici foarte cinstiți (președintele partidului este deja condamnat definitiv la închisoare cu suspendare într-un proces și condamnat cu executare în prima instanță a celui de-al doilea, fapt pentru care partidul a inițiat o amplă acțiune de demolare a codurilor penale și a legislației în domeniul justiției), nici foarte inteligenți (gafele premierului României fac deliciul planetei), izbutește să producă un asemenea deranj vorbește de la sine despre fragilitatea structurală a construcției europene.

Alegerile europarlamentare de la 26 mai 2019 sunt capitale pentru viitorul României. Ele sunt decisive pentru viața noastră și a celor care vor veni după noi. Mult mai importante decât cele pentru parlamentul național. Pentru că populația Europei va hotărî, în această zi dacă vom avea un continent condus după legi ferme și principii clare sau o Europă populistă și centrifugă, supusă orgoliilor, intereselor meschine, retoricii agresive între țările membre și categoriile de populație din interiorul fiecărui stat, bunului plac și abuzurilor de tot felul în interiorul țărilor membre. Nu este același lucru dacă țările membre vor trebui să respecte, așa ca acum, un cod de valori comune, bazat pe tradiții vechi de democrație sau vor avea libertatea să-și aleagă un sistem potrivit pentru behaviorismul politic al fiecărei țări, mergând până la instaurarea dictaturilor. Fiecare cetățean român va trebui să se gândească, în ziua votului dacă își dorește pentru copiii săi o viață într-o democrație consolidată, precum cea visată de Robert Schuman și Konrad Adenauer în momentul în care au pus bazele Uniunii Europene sau într-o realitate politică fantezistă, cu regulile în continuă transformare, în funcție de interesele personale sau de grup, precum cea visată de Liviu Dragnea, Viktor Orban, Matteo Salvini și Marine Le Pen. Pericolul este mare, iar responsabilitatea noastră uriașă. Dacă populismul ocupă Europa, copiii noștri nu ne vor ierta niciodată. Pentru că vor ști că a fost în puterea noastră să le oferim un destin, dar, din lașitate sau prostie, nu am făcut-o. Părinții noștri au scuza că regimul comunist a fost impus cu forța și nu au avut posibilitatea să aleagă. Pentru noi, ar fi de neiertat ca, în deplină libertate, să alegem iar jugul și slugărnicia în fața unor aventurieri cvasi-analfabeți.

Este datoria noastră ca în 26 mai să mergem la urne și să votăm acele formațiuni politice care susțin o Europă sănătoasă, construită pe principii și valori comune, puternică și unită. S-ar putea să fie ultima șansă a României pentru multă vreme de acum înainte.