Tudorel Urian. Nebunia PSD-ALDE

Nu mai este un secret pentru nimeni că, din perspectiva PSD-ALDE, cel mai mare pericol pentru România nu sunt nici rușii, care tocmai ne anunță prin imunda oficină Sputnik că sunt gata să distrugă baza de la Deveselu în două minute prin noile lor avioane de luptă, nici nord-coreenii, nici iranienii, nici rescrierea sferelor de influență la scară globală, ci posibilitatea ca Laura Codruța Kövesi să ajungă șefă a procurorilor europeni. Pentru nimic nu s-a mobilizat conducerea României mai mult în perioada post comunistă ca pentru blocarea acestei candidaturi pe care comisia de experți independenți o consideră cea mai potrivită să ocupe poziția cheie în arhitectura juridică europeană. Calomnii, șicane, dezinformări, aluzii veninoase, e-mail-uri ticăloase, trimise în cascadă către europarlamentarii de toate orientările politice, niciun mijloc nu a fost ocolit în tentativa disperată de a se opune acestei numiri, devenite din ce în ce mai previzibile. Totul a culminat cu punerea sub acuzare penală a Laurei Codruța Koveși de către Adina Florea, șefa unei Secții de anchetare a magistraților, înființate de Tudorel Toader împotriva recomandărilor Comisiei Europene care o percepeau ca pe un instrument de intimidare și presiune asupra procurorilor. Abia înființată, secția a devenit prin OUG , un fel de inchiziție atotputernică, scoasă de sub controlul ierarhic al procurorului general. Fostei șefe a DNA i s-a deschis dosar penal, la plângerea unui inculpat refugiat la Belgrad (Serbia fiind o țară cu trainice legături cu Rusia) a cărui extrădare a fost refuzată, care o acuză că l-ar fi pus să plătească transportul din Indonezia pentru extrădarea unui condamnat capturat de autoritățile locale. Că nu era treaba șefei DNA să-l aducă în țară, că MAI a demonstrat cu acte că a plătit din fonduri proprii transportul respectiv, că refugiatul la Belgrad putea îndruga orice fel de aberații fără a putea fi tras la răspundere, nu a contat, iar Laurei Codruța Kövesi i s-a deschis instantaneu dosar penal, fără prea multe cercetări preliminare și a fost pusă să se prezinte la audieri, exact în ziua în care era așteptată la Bruxelles pentru a-și susține proiectul în cadrul Comisiei LIBE.

Din fericire, poate, pentru Laura Codruța Kövesi nebunia nu s-a oprit aici. Câteva zile mai târziu, aceeași doamnă Adina Florea a anunțat că, la cererea unui site apropiat de postul de televiziune Antena 3, luju.ro, a deschis un dosar penal pentru constituirea unui grup infracțional organizat din care fac parte prim-vicepreședintele Comisiei Europene, socialistul Frans Timmermans, comisarul pe justiției Vera Jourova (ALDE), șefa reprezentanței Comisiei Europene la București, Angela Cristea și procurorul general al României, Augustin Lazăr. Care ar fi putut fi în mintea doamnei Florea (hai să facem deocamadată efortul să-i excludem pe comanditarii politici, deși este aproape imposibil) resorturile acestei acțiuni vădit iresponsabile, în condițiile în care Comisia Europeană a anunțat deja că înalții funcționari europeni intră sub jurisdicția CJUE și nu pot fi judecați de tribunale ale țărilor membre? 1. Să le arate tuturor că în România justiția e atât de liberă încât nu mai ține seama de nimic? 2. Să scadă influența lui Timmermans și Jourova în grupurile parlamentare de care aparțin (S&D, respectiv ALDE), grupuri din care, întâmplător, fac parte PSD și ALDE pentru a crea breșe în privința opțiunii pentru doamna Kövesi? 3. Să le ofere europenilor dovada că sistemul judiciar românesc funcționează după norme maximaliste cărora poate să le cadă victimă oricine, inclusiv oameni vădit nevinovați și că de aceea este bine să fie ținut sub control? 4. Să facă o demonstrație de putere în fața opozanților din țară, demonstrându-le că UE nu poate să-i împiedice din drumul lor? 5. Să pună o eventuală excludere a celor două partide românești din familiile lor europene pe seama unei eventuale vendete pentru semnele de rebeliune date de PSD și ALDE? 6. Să testeze rezistența funiei care ne leagă de UE, sugerând un eventual Roexit?

Cum la nivelul Uniunii Europene a început să se facă o distincție clară între România pro-europeană și Guvernul României, iliberal, ispitit de mirajul euro-asiatic oferit de Rusia (inclusiv la nivelul alegerilor din Republicii Moldova România a decis să sprijine candidații agreați de Moscova și dirijați de controversatul Plahotniuc), este destul de clar că măsura cea mai previzibilă care ar trebui luată la nivel european ar fi excluderea PSD din grupul S&D și a ALDE România, din ALDE. Pentru ALDE european nu va fi nicio pierdere plecarea celor trei oameni ai lui Tăriceanu, în condițiile în care grupul se va întări după alegerile din vară cu vreo 18 europarlamentari veniți din partea partidului lui Emmanuel Macron, La République en Marche, care nu a participat la precedentele alegeri, dar și cu reprezentanții USR-Plus din România. Iar scăparea de balastul iliberal al partidului lui Călin Popescu-Tăriceanu devine chiar o necesitate. Mult mai dramatică este însă situația în S&D. În actuala legislatură socialiștii dețin 189 de fotolii de europarlamentar. Cei mai mulți (vorbesc despre situația de la începutul legislaturii, pentru că între timp au mai plecat, inclusiv dintre europarlamentarii români) sunt din Italia (30), Germania (27), Regatul Unit (20) România (15). După ieșirea Regatului Unit din UE, ascensiunea populiștilor în Italia și Germania, degringolada în care se află socialiștii francezi (13 mandate în actuala legislatură), excluderea PSD ar fi tot ce le-ar mai lipsi pentru ca impactul lor în politica europeană să scadă dramatic spre irelevant. Pe de altă parte se vor întări puternic grupurile partidelor populiste și suveraniste ENL (din care fac parte partidele lui Marine le Pen, Matteo Salvini și cărora li s-ar putea alătura și Fidesz-ul lui Viktor Orbán, pe cale de a părăsi PPE) și ECR din care face PiS-ul polonez. Or, tot în acest arc vor ateriza, foarte probabil, PSD (dacă va fi exclus din S&D) și ALDE, ale căror behaviorisme politice (mai mult decât doctrine asumate) s-ar simți mult mai confortabil în această companie.

Este evident că Parlamentul European se va configura cu totul altfel după viitoarele alegeri. De aceea, este obligatoriu să mergem la vot și să alegem partidele care servesc cu adevărat democrația.