Tudorel Urian. Pică guvernul! Ce facem?

Deși nu sunt deloc evidente șansele ca moțiunea de cenzură de la începutul săptămânii viitoare să treacă, trebuie să luăm în calcul și varianta optimistă: pică guvernul Dăncilă. Ce urmează?

O variantă vehiculată ar fi un guvern controlat de PNL, dar care ar dori să împartă responsabilitatea guvernării cu USR+,  formațiune ce se cam codește. Ceea ce îi face și pe peneliști să se simtă cuprinși de îndoieli. Peneliștii își imaginează că USR+ nu dorește să intre la guvernare pentru a-și conserva imaginea, în plină ascensiune, pentru alegerile viitoare, iar useriștiiplus că vor avea un control minim asupra guvernului, dar că vor trebui să împartă în mod egal balastul de imagine pe care guvernarea unei țări aproape ruinate îl poate produce. Ambele tabere au dreptate și soluțiile nu sunt ușor de găsit, mai ales că cele două formațiuni politice sunt complet diferite ca vârstă și ca mod de abordare a politicii. PNL este un partid venerabil, organizat în chip tradițional, cu rețele temeinice în teritoriu și grupuri mai vizibile sau mai discrete de interese la vârf, destul de predictibil în reacții și deschis la compromisuri mai degrabă cu adversarii oficiali decât cu posibilii aliați. Așezat, greu, uns cu toate alifiile politice, diplomat cu adversarii și intransigent cu aliații, grandilocvent și grav, dar de (prea) multe ori ineficient, cam așa arată PNL, văzut din afară. USR+ este o „gașcă nebună”, un fel de Ajax Amsterdam în variantă politică (toți în atac, toți în apărare, toți la lipit afișe, toți în parlament, sau în fața lui), fără o doctrină clară dar cu mult entuziasm, energie, imaginație, behaviorism ludic și un spirit etic real, dezinteresat, care se vede clar în toate acțiunile sale publice. „Fără penali” a fost cu siguranță cea mai tranșantă și corectă acțiune politică a ultimilor ani, intervenția chirurgicală obligatorie pentru salvarea României (singurul motiv al compromisurilor inimaginabile, făcute de guvernele PSD în ultimii ani, cu efecte criminale pentru România, inclusiv în anul centenarului ei, a fost efortul lui Dragnea de a scăpa de pușcărie), sabotată pe față, inclusiv de primari PNL (să nu amintesc aici decât de Gheorghe Falcă). Din perspectiva USR+ o guvernare cu PNL la timonă ar arăta ca o corabie în care peneliștii sunt comandanții, iar ei vâslașii. Iar dacă aceasta ar ajunge într-un port greșit, responsabilitatea ar trebui împărțită frățește. Din această perspectivă, ideea lor de a nu intra la guvernare, dar a o sprijini de pe margine mi se pare fair. Pentru că marea lor problemă ar fi pierderea propriei identități, a brand-ului lor stilistic inimitabil, al amprentei proprii, poate nu mereu foarte elegante, care însă îi individualizează și le-a format deja un public tot mai numeros. O soluție ar fi ca USR+ să aibă controlul total al unor ministere și, în final, să dea socoteală doar pentru activitatea acetora. Să sperăm că va fi cazul unor negocieri.

A treia componentă a unui eventual nou guvern ar fi Pro România, partidul lui Victor Ponta. Este limpede că fără cooptarea acestuia la guvernare, șansele ca guvernul Dăncilă să pice sunt nule. Și aceasta nu pentru ce reprezintă acum Pro România în aritmetica parlamentară, ci pentru ceea ce ar putea să reprezinte. Se știe că pentru căderea guvernului, ar mai fi nevoie de 20-30 de voturi în favoarea moțiunii, venite de la actuala majoritate parlamentară. Or, partidul lui Victor Ponta pare, în acest moment, singurul susceptibil să le obțină. E greu de presupus că atâția pesediști ar putea trece la PNL, pentru că la USR+ este de neimaginat. Cum Ponta a anunțat chiar că este gata să alcătuiască un guvern Tudose până la alegeri, și PNL și USR+ își pot conserva imaginea – dacă asta își doresc, dându-i acestuia întreaga guvernare. Acest fapt ar întări însă foarte mult puterea lui Victor Ponta și nu știu dacă aceasta le-ar conveni. Ar fi practic o schimbare de putere în PSD, doar că nu se schimbă Dăncilă cu Ponta, ci numele PSD se transformă în Pro România, cu eliminarea oamenilor foarte apropiați lui Liviu Dragnea. O situația poate (ba chiar, sigur)  dezamăgitoare acum, dar care părea (și ar fi fost) ideală în momentul picării guvernelor Grindeanu și Tudose. Oricum, ar fi mai bună decât ce avem acum.

În fine, ar mai fi o soluție, cea a unui guvern de tehnocrați, cum a fost guvernul Cioloș, cu termen limitat până la alegerile prezidențiale, care să aibă ca sarcină doar gestionarea treburilor curente și organizarea de alegeri prezidențiale corecte, prin asigurarea dreptului de vot pentru toți românii care vor să-l exercite (vot electronic, vot prin corespondență), urmând ca după aceea să se organizeze alegeri anticipate. Departe de a fi ideală, poate fi o soluție de luat în seamă pentru următoarele 5-6 luni, mai ales că ar putea stopa risipa cheltuielilor electorale cu bani de la buget și multe alte populisme de spartul târgului!