Am mai spus-o în urmă cu câteva luni, iar realitatea acestor zile pare să o confirme: corabia guvernării PSD este precum nava Titanic după ce a lovit aisbergul. Încă plutește, dar este o chestiune de ore (la nivelul istoriei timpului nostru) până când va ajunge pe fundul oceanului. Apelul Alexandrei la 112 a ridicat și ultimul voal de pe incompetența criminală a acestui regim și, probabil, inclusiv marii profitori ai acestei guvernări au înțeles iminența sfârșitului. Probabil, Viorica Dăncilă este singura care nu știe că a fost desemnată candidat la președinție doar pentru a fi umilită public și pentru a i se pune în spinare cât mai mult din nota de plată a acestei guvernări sinistre.
Cum arată România la capătul guvernării PSD-ALDE? Nu mai pun la socoteală anii USL, în care semnele ticăloșiei deveniseră evidente, dar nu se activase încă forța de distrugere rapidă, pe care Liviu Dragnea a numit-o cinic „Programul de guvernare al PSD”.
Punctul central al programului de guvernare al PSD a fost fără îndoială justiția. Domeniul în care reușita este aproape deplină. Cu ajutorul larg al Curții Constituționale și al Avocatului Poporului, cu sprijinul mai discret, dar eficient al Președintelui României (a refuzat, în al unsprezecelea ceas să sesizeze Comisia de la Veneția, s-a străduit în primii ani de mandat să-și convingă partenerii externi că în România situația e sub control și că ar trebui ridicat MCV, nu a avut reacție în cazuri strigătoare la cer, i-a cerut demisia Laurei Codruța Kovesi, după care, așa cum îi promisese, a demis-o el, a acceptat fără o vorbă linșajul mediatic și demisia lui Augustin Lazăr), PSD și ALDE au produs o adevărată revoluție: au schimbat mai multe legi, au elaborat altele noi și au fost la un pas să mutileze codurile penale (acțiune, deocamdată doar amânată), au dezincriminat fapte, au golit pușcăriile de corupți, tâlhari, criminali, infractori de tot felul, au impus reluarea de la zero a unor procese soldate cu condamnări, prin deciziile CCR privind completele de judecată (multe intră în faza de prescripție, ceea ce înseamnă, practic ștergerea lor și disculparea definitivă a celor în cauză), au anulat probele obținute cu ajutorul SRI, precum și protocoalele SRI cu anumite instituții, mai ales în scopul obținerii de probe, au înființat Secția Specială (SS) de anchetare a magistraților, au instituit obligația aberantă a Președintelui României de a destitui sau numi în funcțiile de conducere din parchete magistrații propuși de ministrul politic al justiției, chiar dacă aceștia au primit aviz negativ din partea CSM, au impus în fruntea CSM, SS, Inspecției Judiciare, DIICOT și, foarte curând, ICCJ, apropiați ai partidului de guvernământ. Un bilanț excepțional care, pe fondul creionării unei majorități confortabile la CCR și a existenței unui Avocat al Poporului de la ALDE (mă rog, există și șansa ca acest partid de buzunar să schimbe oportunist tabăra) va face ca PSD să dețină controlul asupra justiției multă vreme după ce nu va mai fi la guvernare. Piedicile pe care le va putea pune viitoarei guvernări sunt ușor de imaginat, de la incompetenții, piloșii și ticăloșii care vor deschide procese dacă se va pune problema eliminării lor din sistem, la contestarea legilor votate de viitoarea guvernare, a OUG-urilor, a deciziilor de tot felul și blocarea lor în instanțe cu lunile sau cu anii, la care se vor adăuga plângerile în cascadă la CEDO și UE.
La nivelul societății, demisia morală a Ministerului Educației face aproape imposibilă departajarea dintre impostori și oamenii de merit. Țara s-a umplut de diplome, una mai strălucitoare decât alta și nimeni nu mai știe cu precizie unde este merit real și unde impostură sinistră. La fel de doctori sunt și Andrei Pleșu și Gabriel Oprea, dar și o mulțime de anonimi, discipoli ai „elitei universitare PSD” (Liviu Pop a ratat la mustață titlul de doctor și șansa de a ajunge profesor universitar, doar pentru că, spre ghinionul, lui Emilia Șercan se afla în sală la susținerea tezei), sau contribuabili aproape analfabeți la fabricile de diplome. O armată de impostori gata să ia cu asalt și să inunde cu CV-uri fake orice selecție de specialiști, în orice domeniu. Ce comisie va avea nervii și răbdarea să-i analizeze pe toți și să separe eficient grâul de neghină?
Bugetul țării este secătuit. Împrumuturile au atins un nivel amețitor, iar mai grav este că banii împrumutați nu merg la investiții și dezvoltare, ci la plata datoriile mai vechi și la susținerea sistemului de pensii și salarii nesimțite. Epoca post-PSD-ALDE ne va găsi datori până în gât pe piața externă, cu un buget ca o gaură neagră și cu aceeași infrastructură economică (să nu mai spun de cea rutieră) precară. Va trebui din nou tăiat în carne vie, pentru a reveni pe linia de plutire, în acordurile referenului PSD „Noi v-am dat, ăștia v-au luat!”
Dacă mai punem la socoteală, haosul din sănătate (să nu amintesc decât de epopeea cardului de sănătate sau de absența unor medicamente de pe piață), din educție (guvernul a anunțat că va tăia 2,1 miliarde din fondurile ministerului), putem vorbi de o mică apocalipsă.
PSD a preluat în momentul în care a venit la putere o casă modestă, dar destul de confortabilă, cu o grădină curată într-un loc liniștit. Lasă în urmă aceeași casă, cu acoperișul distrus, cu geamurile sparte, cu ușile scoase, cu sistemele de alarmă tăiate și cu o curte ca a lui Gheorghe Dincă. Ar fi putut fi altfel? Da, cu cât această bandă sălbatică ar fi fost alungată mai devreme de la putere, cu atât pagubele ar fi fost mai mici. Președintele Iohannis a așteptat însă, cu răbdare și tact, momentul ideal pentru a fi sigur de victoria sa în cel de-al doilea mandat. Singura sa miză politică!