Tudorel Urian. Războiul europarlamentarelor

Cu două luni înainte de alegerile europarlamentare, partidele își definitivează listele și își pun la punct strategiile electorale. Două formațiuni pleacă în competiție cu avantaj net: PNL și PSD. Soliditatea structurilor de partid și reprezentativitatea teritorială le oferă o plasă de siguranță suficient de confortabilă pentru a le asigura prezența în viitorul Parlament European, indiferent de retușurile de acord fin pe care le-ar putea aduce campania electorală. Ele sunt semnele Yin și Yang ale aceluiași sistem „perfect”, imaginat să-și mențină stabilitatea prin alternarea lor la putere și guvernarea cu protejarea intereselor (economice, juridice) ale celor aflați la momentul respectiv în opoziție, cumva după modelul american, dominat de partidele Republican și Democrat. Proasta calitate a oamenilor ajunși la vârful acestor partide (mai vizibilă în cazul PSD), analfabetismul lor politic, goana după înavuțirea fără limite (a lor, a clienților și a apropiaților) au dus nu doar la dezechilibrarea sistemului, dar și la distrugerea până în pragul colapsului a fundamentelor statului de drept. Părți tot mai însemnate din populație au început să se simtă nereprezentate în fața abuzurilor tot mai mari ale celor de la putere, pasivității, ineficienței revoltătoare, adesea complice, a opoziției, privilegiilor salariale comune ale puterii și opoziției, aroganței clasei politice. În fața morții democrației, lumea a căutat alte forme de reprezentare, voci anti-sistem menite să tulbure armonia tot mai viciată a „stabilității” PSD-PNL (USL-ul lui Dan Voiculescu) fapt ce a dat naștere excrescenței politice numite USR (formațiune politică născută din furia străzii, fără ideologie și fără un program clar, mai degrabă expresia unor genuine atitudini civice), altoită, ulterior cu o componentă tehnocrată, bazată pe competențe europene, dar tot fără o ideologie clară, PLUS. Firește, noul venit a fost repede și în chip firesc perceput drept „statul paralel”, creația cuiva din afară (servicii, Soros?) menit să tulbure stabilitatea instaurată și toate tunurile PSD și PNL au fost asmuțite împotriva lui, mai ales după încercările, destul de timide, totuși, ale PNL a-l topi în rândurile sale. Șansele ca USR-PLUS (grupare politică al cărei model pare a fi La République en Marche, partidul format sub tutela lui Emmanuel Macron în urma victoriei sale în alegerile prezidențiale din Franța) să răstoarne masa la viitoarele alegeri europarlamentare sunt mici, dată fiind lipsa de interes tradițională a românilor pentru acest tip de alegeri și mașinăriile de partid în teritoriu ale PSD și PNL, dar o eventuală victorie a candidatului acestui partid în alegerile prezidențiale (responsabilitatea unei alegeri potrivite de candidat este uriașă), ar putea schimba radical datele problemei, la fel ca în Franța, și în perspectivă, viitoarele alegeri parlamentare ar putea desăvârși o adevărată revoluție în politica românească. La alegerile prezidențiale interesul românilor este mult mai mare, iar calitățile individuale și credibilitatea candidaților în spațiul public  contează mai mult decât eficiența mecanismelor electorale ale partidelor. Chiar ultimele alegeri au oferit, prin victoria lui Klaus Iohannis împotriva lui Victor Ponta (care avea un avans de 10% după primul tur), o surpriză foarte greu de anticipat. Cu siguranță, USR-PLUS au deja o bază electorală suficient de solidă (cel puțin la nivelul orașelor) pentru a obține o reprezentare consistentă în viitorul Parlament European și pentru a se impune ca a treia putere de care trebuie să se țină cont pe scena politică românească.

USR-PLUS și PNL și-au anunțat deja listele pentru viitoarele alegeri europarlamentare. Simpla citire a primelor nume sugerează destul de clar profilul viitoarelor campanii electorale. Prin propunerea ca fostul premier și comisar european Dacian Cioloș să deschidă lista, USR-PLUS mizează pe un electorat instruit, familiarizat cu problematica europeană, care să aprecieze profesionalismul tehnic, sobrietatea, eficiența aplicată. Capul de listă al PNL, realizatorul de talk-show politic Rareș Bogdan mizează pe popularitatea sa din emisiunea tv pe care o conduce, patetism, emoții, bavardaj superior. În condițiile în care PNL se poate baza oricum pe mecanismele de partid pentru a-și asigura grosul voturilor, scopul evident este acela de a capta voturile unui electorat mai puțin instruit, captiv emisiunilor tv. În mod paradoxal, Rareș Bogdan este perceput ca un fel de simbol al inițiativelor USR-PLUS în spațiul public. Pentru simplul fapt că a fost, probabil, singura voce a mass-media care nu doar că nu le-a întors spatele, dar le-a luat în brațe majoritatea inițiativelor. Că PNL accentuează dimensiunea de show  a campaniei electorale în detrimentul substanței este evident și din faptul că singurul expert al partidului în problematică europeană, Siegfried Mureșan (unul dintre cei mai activi și apreciați europarlamentari români), este plasat abia pe locul al treilea pe listă, după Rareș Bogdan și Mircea Hava, primarul (multiplu ales) al municipiului Alba Iulia. Un om de toată isprava, dar care, în afară de faptul că va fi accesat niște fodnuri europene, nu știu cât de familiarizat este cu problematica europeană.

Până la această oră nu a fost anunțată lista propusă de partidul Pro-România pentru europarlamentare. Acestă formațiune alcătuită din dușmanii lui Liviu Dragnea nu pare însă să fie decât o supapă de salvare pentru PSD, în cazul în care acesta va suferi un colaps destul de previzibil în viitorul apropiat. Aproape cert, actualul comisar european Corina Crețu va deschide lista și, cu cât acest partid va avea mai mulți europarlamentari, cu atât cresc șansele ca PSD să fie exclus din grupul S&D și să ajungă repede la pubela politicii românești. Ceea ce nu înseamnă însă că partidul lui Victor Ponta, ale cărui sensibilități ruso-turco-chineze ne-au exasperat pe durata  mandatului său de premier, nu va urmări, în altă stilistică, același tip de interese ca PSD.

În fine, pentru celelalte partide, PMP, ALDE, UDMR, simpla reperezentare în Parlamentul European pare obiectivul maximal.