Tudorel Urian. Un referendum care vine prea târziu

În zilele care au urmat ticăloasei OUG 13, președintele Klaus Iohannis a aprins speranțele oamenilor cinstiți cu promisiunea organizării unui referendum pe temele justiției. S-au scurs mai bine de doi ani, în care acest referendum a fost folosit pe post de sperietoare, arătată din când în când celor de la guvernare, mai ales în momentele care urmau unor abuzuri greu de imaginat, oripilante pentru bunul simț al oricărui cetățean conștient că trăiește în secolul XXI, într-un stat al Uniunii Europene. În Săptămâna patimilor din anul 2019, președintele a anunțat, în sfârșit, cele două întrebări care vor fi puse la referendumul ce va fi organizat concomitent cu alegerile europarlamentare, în ziua de 26 mai 2019.

Între timp, PSD a terciuit legile justiției, i-a eliminat din sistem pe Laura Codruța Kövesi și Augustin Lazăr, a înființat Secția Specială pentru anchetarea magistraților, condusă de Adina Florea, și-a pus oamenii în fruntea CSM, a Inspecției Judiciare, a instaurat provizoratul la conducerea DNA și a Ministerului Public, a blocat procesele de la ICCJ și, victoria supremă, a hăcuit Codul Penal dezincriminând fapte, scurtând termenele de prescripție și reducând pedepsele pentru fapte de corupție. Privind cu oarecare detașare, se poate spune, fără riscul de a greși prea tare, că sistemul judiciar este pe butuci, iar puținii oameni din interior care se încăpățânează să reziste încep să capete aura sublimului Don Quijote.

Pe acest fond, românii sunt chemați să răspundă la două întrebări: 1. Sunteți de acord cu interzicerea amnistiei și grațierii pentru infracțiuni de corupție? 2. Sunteți de acord cu interzicerea adoptării de către Guvern a ordonanțelor de urgență în domeniul infracțiunilor, pedepselor și al organizării judiciare și cu extinderea dreptului de a ataca ordonanțele direct la Curtea Constituțională?

Pentru orice om cinstit, răspunsul DA, vine de la sine, la ambele întrebări. În plus aceste întrebări vor da multă și valoroasă muniție împotriva PSD în alegerile din 26 mai. Campaniile pentru referendum și pentru europarlamentare se vor suprapune, se va putea vorbi deschis despre fărădelegile PSD și se va ajunge la o poziționare clară a electoratului prin permanenta raportare la problemele din justiție. Dincolo de calculele și retorica electorală, el nu are, însă, absolut nicio valoare pentru sistemul judiciar. Să vedem de ce.

Dacă PSD va reuși să se mențină la putere, va ignora pur și simplu rezultatele referendumul așa cum a făcut și în cazul referendumului organizat de Traian Băsescu și validat de Curtea Constituțională, prin care se cerea reducerea numărului de parlamentari la 300. Or,  termenul viitoare alegeri parlamentare este peste mai bine de un an, timp în care se va și uita că a fost un referendum. Apoi, la prima întrebare, inclusiv Liviu Dragnea poate vota, fără probleme cu DA pentru că tactica sa de a scăpa de încarcerare este cu totul alta decât speranța în amnisitie și grațiere: dezincriminarea faptelor, contestarea probelor, amânarea termenelor până la prescrierea faptelor  etc. Niciun mare corupt de la noi nu a fost până acum amnistiat sau grațiat, toți au ieșit pe bază de cărți publicate, anulare a probelor, contestare a alcătuirii completurilor de judecată care au dat sentința.

În ce privește cea de-a doua întrebare, sunt absolut convins că PSD va deveni cel mai mare luptător pentru transpunerea în practică, cu maximă rigurozitate a unui eventual răspuns DA.

Pe actualul trend electoral, șansele PSD de a rămâne la putere după viitoarele alegeri sunt minime. România este în acest moment ca un bolnav cuplat la aparate. Trăiește din împrumuturi externe tot mai aberante, PSD se gândește să repatrieze rezerva strategică de aur, cu scopul evident de a o pune în circulație, Uniunea Europeană este tot mai iritată și există șansa reală a unor foarte apropiate sancțiuni economice, se vorbește deja deschis despre concedierea a zeci de mii de bugetari. Dezastrul este în anticameră. După încă un an de zile în acest ritm de degradare este imposibil de imaginat că PSD ar mai putea câștiga încă un rând de alegeri. Or, răspunsul DA la referendumul demarat de Klaus Iohannis se referă la ACTUALA stare de lucruri din justiție, nu la cea din 2017, când Iohannis și-a anunțat prima dată intenția de a organiza un referendum. Știm bine cum prin OUG abuzuri de toate felurile, schimbări de oameni și de legi după criterii halucinante, înființarea de noi instanțe de drept (SS-ul Adinei Florea), justiția a ajuns în halul pe care îl vedem cu toții. Or, răspunsul DA la cea de-a doua întrebare securizează statu-quo-ul, nu o situație ideală. Răul a fost deja făcut, iar referendumul nu face decât să îl stabilizeze. Dacă PSD a făcut o ticăloșie prin OUG, îndreptarea acelei ticăloșii nu se va putea face spontan, tot prin OUG, ci pe calea lungă și contorsionată a unui proces legislativ normal. Va fi nevoie de luni, de ani de zile, pentru a se ajunge la situația dinainte de venirea lui Liviu Dragnea la conducerea PSD.

Dacă ar fi făcut acest referendum atunci când l-a invocat prima dată, în 2017, Președintele României ar fi avut cele mai solide argumente, inclusiv în fața CCR, de a se lupta împotriva abuzurilor PSD. Acum, este mult prea târziu, iar cea de-a doua întrebare a referendumului nu face decât să întărească o poziție pe care PSD deja a cucerit-o. Pentru că, scrutându-și conștiința, orice om cinstit, de bun simț și care crede în democrație, inclusiv eu, nu poate răspunde decât cu  DA la o asemenea întrebare.