Tudorel Urian. Vremea ticăloșilor

În ziua de 31 ianuarie 2019, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a anunțat la București că Rusia a făcut operaționale rachete cu rază medie de acțiune, dotate cu focoase nucleare, care pot lovi orașe din Europa. În aceeași zi comandantul Statului Major al Apărării din Armata română, generalul Nicolae-Ionel Ciucă, a fost suspendat din funcție de o decizie a Curții de Apel București, iar adjunctul acestuia, Adrian Tonea a fost trecut în rezervă. Practic, conducerea armatei a fost decapitată într-o singură zi, cu toate că niciun semn de nemulțumire la adresa ei nu se făcuse auzit dinspre partenerii NATO. Dimpotrivă, toată lumea lăuda curajul și profesionalismul militarilor români în marile teatre de operațiuni ale alianței. Vulnerabilizarea Armatei române într-un moment atât de delicat, când agresivitatea Rusiei, aflate în imediata noastră apropiere, devine tot mai evidentă, fapt subliniat de secretarul general al NATO, este cauzată în mod evident de politica după ureche și deloc dedicată interesului național, promovată de PSD.

Ministerul Apărării, condus de pesedistul Gabriel Leș, este cel care a sesizat Curtea de Apel,  cu solicitarea de a fi anulat decretul Președintelui României prin care mandatul generarului Ciucă era prelungit, așa cum permite legea, cu un an. Acesta ar fi trebuit să se încheie în ziua de 31 decembrie 2018. În ședința CSAT din 28 decembrie 2018 (cu trei zile înainte de încheierea mandatului generalului Ciucă), ministrul apărării, Gabriel Leș (PSD), a prezentat o singură propunere de numire în funcția de șef al Statului Major al Apărării, pe generalul Dumitru Scarlat. Cum legea prevede că poate fi numit în funcția de comandant al Statului Major al Apărării doar un șef al forțelor armate (terestre, navale sau aeriene) sau locțiitorul șefului Statului Major aflat în funcție la momentul respectiv (iar titularul, generalul Tonea, urma și el să fie trecut în rezervă în ziua de 31 decembrie), ministrul Leș a venit în geantă cu două decrete. Unul prin care generalul Scarlat era numit în fruntea forțelor armate terestre și altul prin care, în aceeași ședință, tot generalul Scarlat urma să fie numit comandant al Statului Major al Apărării. Parfumul de șmecherie la limita legalității (în maniera specifică PSD) este evident. Cum nu exista nicio altă propunere, mandatul generalului Ciucă expira la 31 decembrie, iar legea permitea prelungirea cu un an a mandatului comandatului în exercițiu, șeful statului a urmat, firesc, această procedură. Deranjul la PSD a fost uriaș. Monitorul Oficial a tergiversat publicarea decretului prezidențial, premierul Dăncilă a anunțat, imediat după ședință, că se va adresa Curții Constituționale, iar ministrul Leș s-a adresat Curții de Apel solicitând mai degrabă îndepărtarea generalului Ciucă decât numirea generalului Scarlat. Ceea ce s-a întâmplat prin decizia Curții de Apel din 31 ianuarie 2019. Situația este cu atât mai aberantă și gratuită, cu cât instanța nu a decis înlocuirea definitivă a generalului Ciucă, ci doar anularea efectelor decretului prezidențial de prelungire a mandatului său, până la judecarea pe fond a cauzei. Așadar, un decret al șefului statului, comandantul suprem al Armatei, este anulat de un judecător la solicitarea unui ministru care, cu trei zile înainte de expirarea mandatului șefului Statului Major, a venit cu o soluție de înlocuire, care avea un marcat iz de improvizație, dacă nu chiar de ilegalitate, într-un moment de posibilă bulversare instituțională (plecarea simultană a șefului Statului Major al Apărării și a adjunctului său).

Ce putea determina un asemenea demers cel puțin dubios în situația geo-politică foarte complicată a țării noastre? Ambiția PSD de a-i da o lovitură de credibilitate președintelui Iohannis? Dorința aceluiași partid de a acapara politic toate instituțiile statului? Intenția PSD, sugerată de presă, de a schimba destinația banilor pentru achizițiile Armatei (în prezent,  blocate, sub pretextul contestării unor licitații) și insensibilitatea generalului Ciucă la fanteziile partidului de guvernământ privind nevoile de înzestrare ale Armatei? Toate la un loc? Are prea puțină importanță, dar este cert că acțiunea PSD vădește o totală lipsă de responsabilitate și, să nu ne ferim de cuvinte, de patriotism. Să te ambiționezi să decapitezi conducerea Armatei, chiar în ziua în care secretarul general al NATO vine la București să tragă un semnal de alarmă în privința politicii militare tot mai agresive a Rusiei, este un semn clar de ticăloșie și incompetență crasă.

„Există lucruri cu care nu se glumește”, spunea acum vreo douăzeci de ani Theodor Stolojan. Armata este,  cu siguranță, unul dintre ele. Interimatul la conducerea Statului Major al apărării este asigurat, până la judecarea pe fond a decretului de prelungire a mandatului generalului Ciucă, de generalul Laurian Anastasof, comandantul forțelor aeriene. Un militar despre care, de la Câmpia Turzii unde activează, vin numai vești foarte bune. Este un profesionist incontestabil, admirat și respectat de subordonații săi. Armata României merge înainte cu onoare și profesionalism. Dar tentativa PSD de a o destabiliza în numele unor mize meschine nu poate fi ștearsă, așa cum nimic din ce trăim în această guvernare ticăloasă nu trebuie uitat.