Daca va trebui sa aparam democratia in Romania cu sacrificiul suprem, am face-o? 

Draga Robert, la intrebarile tale privind natura gandirii politice — care sa duca la formele avansate ale acesteia, teoria si filosofia politica–, am sa ma folosesc de un exemplu. Spre sfarsitul anilor 30, in preludiul evolutiilor ce au dus la razboi,  in America a avut loc o mare disputa in sanul comunitatii politologilor si filosofilor politici (incluzand aici mai multi teologi de mare anvergura). Tema era asta:

Daca va trebui sa aparam democratia cu sacrificiul suprem, de ce am face-o? Pe ce baza, pe ce justificare mergem sa ne dam viata pentru ceva numit “democratie”?  E chiar asa de buna in sine aceasta forma de guvernare ca merita ca sa sacrificam sute de mii de vieti? Pe ce justificare ultima se baza credinta asta in bonitatea suprema a democratiei care cere sacrificiul suprem de la un popor care era total nepregatit si sa intre in razboi la acea ora Mutatis mutandis relevanta pentru actuala situatie din lume e evidenta si nu am sa bat acum saua cu asta…

Robert Maynard Hutchins -peresedintele Universitatii din Chicago si unul dintre cei mai influenti intelectuali ai momentului- a formulat asa chestiunea: Ca sa putem apara democratia trebuie sa fim capabili sa raspundem la acest tip de intrebari. Scientismul in ascensiune (pozitivizmul si behaviorismul) nu numai ca nu pot raspunde la aceste intrebari dar, mai mult, au minat capacitatea intelectuala a democratiilor de a se justifica si dovedi superioritatea in fata totalitarismelor.

De ce? Pentru ca stiintele sociale defintie pozitivist sunt incapabile sa angajeze, fundamenteze, articuleze problema valorilor ultime pe care sta un sistem de guvernare. Cand spui (asa cum faceau pozitivistii) ca stiinta nu poate vorbi cu autoritate epistemica despre valori ci doar despre fapte si fenomene empirice, si ca tot ceea ce nu poate fi redus la aceste date empirice eventual cantitative (adica religia, filosofia, morala, arta) este irational si basm, ai tras covorul de sub democratie. Intre ea si totalitarism nu mai e decat o optiune subiectiva sau dreptul fortei.

Si de aici lucrurile devin cu adevarat interesante. Hutchins zice: Fundamentarea rationala si etica-morala a democratiei sta in 5 idei care sunt legate in mod logic si sistematic una de cealalta, idei in care oamenii trebuie sa creada, daca e sa sustina cu adevarat democratia. Daca nu cred in astea, totul este arbitrar si la voia fortei si intamplarii, NU au cum sa justifice superioritatea democratiei si sa o apere pe cale rationala:

1. Ca fiinta umana nu actioneaza doar din instinct ci pe baza puterii ratiunii;
2. Ca exista adevaruri non-empirice;
3. Ca existe standarde morale obiective;
4. Ca scopul fiintei umane sta in maifestarea/implinirea menirii sale intelectuale si morale care ii este intrinseca;
5. Ca toate cele de mai sus de la (1) la (4) pot fi cunoscute si intelese in mod explict prin procesele gandirii rationale.

Ei bine, de aici incepe gandirea politica. Totul pleaca de la cele de mai sus. Este preopinentul tau constient in ruminatiile si consideratiile sale politice de problema fundamentala si formidabila pusa de cele 5 puncte, sau nu? Daca pare ca nu este, atunci, oricat de sofisticat si competent bibliografic vrea sa fie, este inca pe suprafata lucrurilor. Se gandeste la o tehnologie, la o manevra, la un mesaj, la o manipulare, la un paleativ… Nu la fundamentele pe care se sprijina ordinea sociala si politica. Nu este inca in odaia de intrare a gandirii politice in sensul profund al lucrurilor, a filosofiei politice…

Atentie: Chestiunea NU este daca omul nostru are o solutie la problema de mai sus. Ci doar daca e constient de problema. Daca are constiinta ei. Daca sesizat-o si a inteles magnitudinea si implicatiile formidabile a ceea ce se spune in cele 5 teze sau nu (sau a echivalentului lor atlfel formulat). Asta este suficient. Acolo este marea diferenta.

Din punctul asta de vedere poti avea mari specialisti care sunt in afara subiectului, Si poti avea oameni obisnuiti –fara cine stie ce pregatire si lecturi– dar care au intuitia si sensul lucrurilor… Pentru acestia din urma vorbim si scriem noi, atunci cand functionam ca publicisti… Cu ceilalti: polemizam.

PS

Apropos: Daca va trebui sa aparam democratia in Romania cu sacrificiul suprem, de ce am face-o? Am face-o? Dar daca ar trebui sa aparam Romania (pur si simpla, cu sau fara democratie, independent de regim si sistem) cu sacrificiul suprem, am face-o? Ce ne-ar motiva? Si de ce? De aici porneste gandirea politica -aici si acum- nu din manuale si bibliografii…