• Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
[ Marginalia ] etc.
[ Marginalia ] etc.
  • Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
comments Share
You are reading
Universalizarea durerii sau despre pesimismul leopardian 
Universalizarea durerii sau despre pesimismul leopardian 
Home
Cultura

Universalizarea durerii sau despre pesimismul leopardian 

November 2nd, 2020 Iulia Nedelcu Iulia Nedelcu Cultura comments

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp

Giacomo Leopardi (1798-1837) a fost un poet, eseist și filosof italian a cărui sensibilitate și erudiție au fost direct proporționale cu suferința pe care a îndurat-o pe tot parcursul vieții. A fost un om într-o căutare neîncetată a frumuseții și a adevărului. Născut la Recanati într-o familie de nobili, Leopardi a avut o copilărie singuratică, principala sa activitate fiind studiul. Tatăl său și-a propus să îi ofere o educație de excepție, motiv pentru care, între 12 și 19 ani, tânărul Giacomo a petrecut nenumărate ore în uriașa bibliotecă a familiei, îndeletnicindu-se cu ebraica, greaca, latina și limbile moderne. Împingându-și fiul la studiu neîntrerupt, tatăl a oferit lumii un erudit de excepție, însă Leopardi își va aminti cu neplăcere de acea perioadă tensionată: anni di studio matto e disperatissimo (ani de studiu nebun și disperat).

Tânărul a suferit foarte mult din pricina singurătății, fiindcă nu i-a fost permis să se joace cu copii care nu erau de rang nobil. Și cum familia sa era singura din comună care avea acest statut, alienarea era inevitabilă. Pe lângă toate acestea, Leopardi s-a luptat toată viața cu o boală grea de oase, tuberculoză spinală sau spondilită anchilozantă, nu este foarte clar care dintre acestea două, din cauza căreia a trebuit să renunțe până și la cele mai mărunte bucurii. Ulterior, a avut și probleme foarte grave de vedere. Alinarea și-a găsit-o reducând gradual orele de studiu în favoarea compoziție poetice, schimbare ce a survenit în anul 1816 și a fost numită passaggio dall’erudizione al bello (trecerea de la erudiție la frumos).

Dorința de a pleca din Recanati, văzută ca o adevărată evadare din închisoare, a fost un element central al vieții sale. Leopardi a încercat de mai multe ori să își câștige independența, însă neputința fizică făcea acest lucru extrem de dificil. După o încercare eșuată în 1819, el reușește să plece totuși la Roma, fermecat de promisiunea bogăției culturale care îl aștepta acolo. Descoperă însă că acest oraș nu este cu mult diferit față de Recanati. La scurtă vreme, deficiențele vizuale îi anulează și fărâma de autonomie pe care reușise să o dobândeasă plecând din casa părinților, fiindcă, din cauza acestora,  trebuie să se reîntoarcă acasă. Moartea îl va găsi la Napoli, fiindcă până la sfârșitul vieții el s-a aflat într-o continuă căutare de a se îndepărta de cămin și de lucrurile familiare, comode.

Filosofia leopardiană

În căutarea adevărului, Leopardi trece prin două etape ale pesimismului. Prima este de influență rousseauiană și a fost numită etapa de pesimism istoric (pessimismo storico). Aici, el consideră că suferința omului este generată de înstrăinarea lui de natură, umanitatea aflându-se în forma sa cea mai bună atunci când este cel mai aproape de starea sa naturală. Prin rațiune, omul renunță la o dulce și senină ignoranță, optând pentru o înțelepciune amară. Natura este prietena omului, alături de care el e simplu și fericit; lucrurile se complică atunci când acesta nu se mulțumește cu atât și caută să înțeleagă lumea pe cale rațională. Dacă vrea să descopere adevărul, omul trebuie să își asume nefericirea care vine odată cu cunoașterea.

A doua etapă este cea a pesimismului cosmic (pessimismo cosmico). Leopardi nu mai consideră că rațiunea stă la rădăcina nefericirii, ci că suferința este pur și simplu inerentă naturii umane. Totul se rezumă la un proces neîntrerupt de creație-distrugere-reproducere, iar unicul lucru care ar putea curma suferința umanității este sfârșitul acestei lumi neîndurătoare. El optează pentru un materialism deplin, fiind sceptic cu privire la ideile înalte de bunătate, virtute, patrie, frumusețe, prietenie și glorie, pe care le consideră simple vanități. În acest moment, el este învăluit de o singurătate absolută, pe care o acceptă ca pe un dat.

Cred că în acest punct al articolului ar fi potrivit să aruncăm o privirea asupra uneia dintre poeziile sale:

Către mine însumi

 

De azi înainte vei tăcea pe veci,

obosita mea inimă. A pierit cea din urmă-amăgire

pe care eternă-o credeam. A pierit. Simt acum

că, în noi, amăgirile dragi

au făcut din speranțe și din dorințe – un fum.

Pe veci potolește-te. Destul

ai zvâcnit. Nu mai valorează nimic

bătăile tale, pământul măcar de-un suspin

nu e demn. Amar și plictiseală

e viața, nimic altceva; o mlaștină-i lumea.

Nu te mai zbuciuma. Disperă

pentru ultima dată. Neamului nostru destinul

doar moarte i-a dăruit. Te voi disprețui

de-acum încolo, natură-

cu forță ascunsă, cu brutalitate

domnești, semănând pericole

și-o infinită deșertăciune în toate

(Traducere de Vasile Romanci)

În aceste versuri se întrezărește un suflet chinuit. O resemnare dureroasă în fața lumii, o retragere undeva după inimă, fiindcă nici aceasta nu pare să-și mai aibă rostul. Degeaba revolta, degeaba suspinul, la fel speranțele și dorința. Nu știu dacă există ceva mai dezolant decât această împreunare nerodnică dintre un om sfârșit și nimicul care îl primește în brațele sale.

Urmărind mai amănunțit decât am făcut-o eu în acest articol atât sistemul filosofic, cât și viața poetului, se poate trage o linie între ideile materialist-pesimiste, pe care Leopardi le trăia cu toată ființa, și suferința fizică în care și-a trăit întreaga viață. Nu cred că ar fi o judecată simplistă, fiindcă unui om căruia trupul îi neagă orice drepturi și care nu folosește suferința fizică pentru sublimare sufletească (iar aici trebuie amintit un episod trist din scurta lui călătorie la Roma, când s-a îndrăgostit de Fanny Targioni Tozzetti, fără ca aceasta să-i oglindească sentimentul) ajunge foarte ușor la astfel de gânduri. De fapt, este chiar întrebarea pe care o ridică Sertillanges în lucrarea sa, La vie intellectuelle : „Si Léopardi n’avait pas été l’avorton qu’il fut, le compterait-on parmi les pessimistes?” (Dacă Leopardi n-ar fi fost diform, oare s-ar fi numărat printre pesimiști?)

Durerea lui Leopadi este durerea lumii, subiectivismul pur ajunge să reprezinte universul ca întreg. Pentru a putea accepta că natura i-a dăruit doar chinuri, aceasta trebuie să fie rea în sine, iar oamenii victime neputincioase ale acesteia.  De altfel, nu este un fenomen unic. De câte ori nu facem și noi același lucru – ridicăm la nivel de generalitate experiențele proprii, modelăm lumea din jur în funcție de datele interacțiunii noastre cu ea! Firește că mama care povestește fiicei coșmarul maternității din poziția unei femei care a avut o experiență copleșitoare, sperând să o convingă pe aceasta să renunțe la planurile sale, nu face nimic altceva decât să ofere propriei sale suferințe un caracter normativ. La fel și cu sfaturile sau interdicțiile cu privire la obiceiuri sau activități care sunt catalogate rigid și adesea superficial drept bune sau rele, în funcție de aportul pe care l-au adus ele în viața vorbitorului deși, în realitate, acestea pot fi trăite și interpretate în mod diferit de către fiecare om.  Ca fundament al judecăților de valoare, acest obicei este foarte nociv, fiindcă reprezintă o raportare eronată la lucruri în sine, la calitatea lor de obiecte supuse interpretării subiective, care nu dețin în mod obligatoriu valențe prestabilite. Cu toate acestea, este un reflex cu care avem de-a face constant. Înțelegându-l, am putea măcar să nu ne numărăm printre cei care îl practică.

 

BIBLIOGRAFIE

Francesco de Sanctis – Storia della letteratura italiana

Antonin Gilbert Sertillanges – La vie intellectuelle- son esprit, ses conditions, ses méthodes

Edizioni Scolastiche Bruno Mondadori – Amor mi mosse. Letteratura italiana. L’instaurazione del canone

Il Sabato, giornale numero 21

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp
Next article Virgil Iordache. Instituțiile: între oameni iubitori și făcătorii de rele
Previous article Ciprian Apetrei. Vine Crăciunul, să ne bucurăm
Iulia Nedelcu

Iulia Nedelcu

Iulia Nedelcu (n.2000) este studentă în programul de licență al Universității de Vest din Timișoara, specializarea Limbă și Literatură Franceză-Italiană. Este membru al asociației culturale Studiul. A lucrat ca profesor-voluntar de limba engleză și librar. Interese de cercetare: estetică, literatură comparată, filosofie, istoria ideilor, teologie, istoria și filosofia artei.

Related Posts

Rolul comunităților vii sau teoria conservatoare despre ancorarea oamenilor în realitate
March 3rd, 2021

Rolul comunităților vii sau teoria conservatoare despre ancorarea oamenilor în realitate

C. Pătrășconiu. ABC: Cunoașterea de partid
March 3rd, 2021

C. Pătrășconiu. ABC: Cunoașterea de partid

(video) Cafeneaua filosofică: O nouă traducere din Platon - dialogurile de tinerețe. Andrei Cornea în dialog cu Dana Jalobeanu și Grigore Vida
February 28th, 2021

(video) Cafeneaua filosofică: O nouă traducere din Platon - dialogurile de tinerețe. Andrei Cornea în dialog cu Dana Jalobeanu și Grigore Vida

Facebook Comments

Fluxul Marginalia
Rolul comunităților vii sau teoria conservatoare despre ancorarea oamenilor în realitate Cultura

Rolul comunităților vii sau teoria conservatoare despre ancorarea oamenilor în realitate

Mar 3rd, 2021
A fi sau a nu fi liber Debate

A fi sau a nu fi liber

Mar 3rd, 2021
C. Pătrășconiu. ABC: Cunoașterea de partid Cultura

C. Pătrășconiu. ABC: Cunoașterea de partid

Mar 3rd, 2021
Câteva fragmente din „De ce, Doamne? O radiografie a suferinței”, de C. S. Lewis Cultură

Câteva fragmente din „De ce, Doamne? O radiografie a suferinței”, de C. S. Lewis

Mar 3rd, 2021
Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos (I) ALTFEL

Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos (I)

Mar 3rd, 2021
Virgil Iordache. Monopolul unei abordări în etica academică este disfuncțional Debate

Virgil Iordache. Monopolul unei abordări în etica academică este disfuncțional

Mar 3rd, 2021
10 august 2018: capăt de drum Opinii

10 august 2018: capăt de drum

Mar 3rd, 2021
Încă un studiu arată, din nou, că lockdown-urile nu funcționează Debate

Încă un studiu arată, din nou, că lockdown-urile nu funcționează

Mar 2nd, 2021
De la monadologia lui Leibniz la identitatea personală Filozofie

De la monadologia lui Leibniz la identitatea personală

Mar 2nd, 2021
Câteva fragmente din „Chestionar despre creația artistică, lansat de Liviu Rusu”: răspunde Lucian Blaga Cultură

Câteva fragmente din „Chestionar despre creația artistică, lansat de Liviu Rusu”: răspunde Lucian Blaga

Mar 1st, 2021
T. Baconschi. Grupuri interesate să ne salveze Opinii

T. Baconschi. Grupuri interesate să ne salveze

Mar 1st, 2021
Mircea Vasilescu. Arta și sutienul la români Opinii

Mircea Vasilescu. Arta și sutienul la români

Mar 1st, 2021
Sebastian Lăzăroiu. Ca un vaccin - Diana Șoșoacă Opinii

Sebastian Lăzăroiu. Ca un vaccin - Diana Șoșoacă

Mar 1st, 2021
Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul- Principii Generale Societate

Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul- Principii Generale

Mar 1st, 2021
Lebăda – întruchiparea grației sau alter-ego animalic al lui Popeye marinarul? Câteva cuvinte despre cum ne structurează limbajul gândirea Cultură

Lebăda – întruchiparea grației sau alter-ego animalic al lui Popeye marinarul? Câteva cuvinte despre cum ne structurează limbajul gândirea

Feb 28th, 2021
Tenebrosul drum al unei minți tinere Educație

Tenebrosul drum al unei minți tinere

Feb 28th, 2021
(video) Cafeneaua filosofică: O nouă traducere din Platon - dialogurile de tinerețe. Andrei Cornea în dialog cu Dana Jalobeanu și Grigore Vida Cultura

(video) Cafeneaua filosofică: O nouă traducere din Platon - dialogurile de tinerețe. Andrei Cornea în dialog cu Dana Jalobeanu și Grigore Vida

Feb 28th, 2021
Alexandru Lăzescu. Lumea, America şi BigTech Opinii

Alexandru Lăzescu. Lumea, America şi BigTech

Feb 28th, 2021
Luciditate marginală: Nicolás Gómez Dávila Filozofie

Luciditate marginală: Nicolás Gómez Dávila

Feb 28th, 2021
Letiția C. Tomașescu. Evoluția poziției Regatului Unit în arhitectura de securitate a Europei, după Brexit. Debate

Letiția C. Tomașescu. Evoluția poziției Regatului Unit în arhitectura de securitate a Europei, după Brexit.

Feb 28th, 2021
Cosmin Lotreanu. Jacques Chirac/Édouard Balladur - Partea a II-a: Asociere, separare și regăsire. Preliminariile coabitării (1969-1986) Opinii

Cosmin Lotreanu. Jacques Chirac/Édouard Balladur - Partea a II-a: Asociere, separare și regăsire. Preliminariile coabitării (1969-1986)

Feb 28th, 2021
Alexandru Călinescu. De la „sorosişti” la „rezişti” Opinii

Alexandru Călinescu. De la „sorosişti” la „rezişti”

Feb 28th, 2021
Noica și marxismul. O explorare Filozofie

Noica și marxismul. O explorare

Feb 27th, 2021
Chesterton și sensul educației Educație

Chesterton și sensul educației

Feb 27th, 2021
Melania Cincea. Academia de Studii Economice muşamalizează o ilegalitate într-un dosar de concurs la Catedra UNESCO, printr-o altă ilegalitate Opinii

Melania Cincea. Academia de Studii Economice muşamalizează o ilegalitate într-un dosar de concurs la Catedra UNESCO, printr-o altă ilegalitate

Feb 27th, 2021
Adevărul moral și conservatorismul constituțional Societate

Adevărul moral și conservatorismul constituțional

Feb 26th, 2021
Dumnezeul filozofilor Cultură

Dumnezeul filozofilor

Feb 26th, 2021
Minunile limbajului obișnuit Filozofie

Minunile limbajului obișnuit

Feb 25th, 2021
Ioan Stanomir - R.S.R. Lecția de învățământ politic (fragment). LUPTA DE CLASĂ Debate

Ioan Stanomir - R.S.R. Lecția de învățământ politic (fragment). LUPTA DE CLASĂ

Feb 25th, 2021
Daniel Uncu. Complicitatea abjecta la justificarea represiunii comuniste chineze Opinii

Daniel Uncu. Complicitatea abjecta la justificarea represiunii comuniste chineze

Feb 25th, 2021
Eric Voegelin ca maestru învățător Cultură

Eric Voegelin ca maestru învățător

Feb 25th, 2021
Teologia post-kantiană în viziunea lui Karl Barth Cultură

Teologia post-kantiană în viziunea lui Karl Barth

Feb 25th, 2021
Când totul este permis Cultură

Când totul este permis

Feb 24th, 2021
Câteva fragmente din dialogul „Criton” al lui Platon Cultură

Câteva fragmente din dialogul „Criton” al lui Platon

Feb 23rd, 2021
Cum a reușit un susținător al pieței libere să valorifice liberalismul împreună cu gândirea conservatoare Economie

Cum a reușit un susținător al pieței libere să valorifice liberalismul împreună cu gândirea conservatoare

Feb 23rd, 2021
Mircea Mihăieș. Eternul Arhipelag (3) Debate

Mircea Mihăieș. Eternul Arhipelag (3)

Feb 23rd, 2021
Flavius Rovinaru - prefață la ”Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul” ALTFEL

Flavius Rovinaru - prefață la ”Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul”

Feb 23rd, 2021
Liviu Andreescu. Pseudoargumente despre știință și pseudoștiință: o replică lui Eugen Octav Popa Debate

Liviu Andreescu. Pseudoargumente despre știință și pseudoștiință: o replică lui Eugen Octav Popa

Feb 23rd, 2021
Virgil Iordache. Ortodoxie, artă și bună educație: cadru analitic, exemplu de aplicare Debate

Virgil Iordache. Ortodoxie, artă și bună educație: cadru analitic, exemplu de aplicare

Feb 23rd, 2021
Călătoria cu trenul între privilegiu și economie Politică

Călătoria cu trenul între privilegiu și economie

Feb 21st, 2021
Omenirea: o poveste fără speranță? Societate

Omenirea: o poveste fără speranță?

Feb 21st, 2021
Despre nemurire și eternitate. O introducere Cultură

Despre nemurire și eternitate. O introducere

Feb 21st, 2021
  • Despre Marginalia etc.
  • Contact
  • Back to top
© Marginalia 2018. Toate drepturile rezervate.
Website realizat de Marginalia.