Un fragment din „Ura pentru poezie”, de Ben Lerner

„Poezia: Ce fel de arta își asumă ura publicului și ce fel de artist se aliniază cu acea ură, ba chiar o încurajează? O artă urâtă de dinăuntru și cu tot dinadinsul. Ce fel de artă are drept condiție a posibilității sale de existență un dispreț perfect?

Chiar citind cu dispreț, nu poți atinge autenticitatea. Poți doar să-i faci poeziei un loc – tot nu te atingi de poezia propriu-zis, de articolul autentic. Odată la câțiva ani apare câte un eseu într-o publicație mare care denunță poezia sau îi proclamă moartea, de obicei blamându-i pe poeții existenți pentru relativa marginalizare a artei, iar atunci pledoariile luminează blogosfera înainte ca cultura, dacă o putem numi cultură, să își întoarce atenția, dacă o putem numi atenție, către viitor. Dar de ce nu ne întrebăm: Ce fel de artă este definită – timp de milenii întregi – de un asemenea ritm de condamnare și denunțare?

Mai mulți oameni cad de acord că urăsc poezia decât pot cădea de acord asupra definiție ei.”

Ben Lerner – The Hatred of Poetry, Fitzcarraldo Editions, 2016.