Varujan Vosganian: Omul, opera, femeia, puscaria

Sunt momente in Istoria Nationala cand le lasi naiba pe toate, iti vine sa renunti la tot, sa te desprinzi de orice si sa te concentrezi pe un lucru si numai unul. Pe Varujan Vosganian. Orice om mare zice vorbe memorabile la ocazii mari. Cu ocazia asta mare recenta, Varujan, omul meu, nu s-a dezis. Iata ce a declarat, conform colegilor de la Newsweek:

„Să vânăm lupi și mistreți, nu cerbi. Pentru că lupii nu poți să-i agăți pe perete ca pe trofeu, ci numai cerbii.”

Citesti. Recitesti. Te crucesti. Cum zicea Ion Barbu: “Ce vrei, domnule: Alta scoala poetica!”

Asta e Varujan, asa cum il stim. Cerbi, mistreti, lupi, prepelite, viezuri, libelule: iata un adevarat univers intr-un om. Si daca ar fi numai atat. Dar mintea acestui etern candidat la Premiul Nobel (pentru literatura, cu sustinerea Uniunii Scriitorilor din Abhazia si Kyrgystan; pentru economie, cu sustinerea Asociatiei Judetene a Transportatorilor Rutieri Romani din Iasi) depaseste mult in densitatea de fauna, flora si procese de interactiune dinamica, tot ce poate oferi cinegetic un Odobescu sau (daca tot e sa gandim in termeni de literatura universala) – un Izaak Walton, pe partea piscicola.

Da. Acesta e omul, asa cum e prezentat el de epocalul, memorabilul, formidabilul, istoricul interviu luat de Miron Manega, in Revista TANGO, sub legendarul titlu de “VARUJAN VOSGANIAN: “Femeia reprezintă jumătatea infinită a bărbatului”:

“Scriitor, vicepreşedinte al USR, doctor în economie, senator. Preşedinte al Uniunii Armenilor, dar susţinător fervent al interesului naţional românesc. Familist cu reputaţie de mare cuceritor. Femeile care i-au traversat viaţa, sau cărora el le-a traversat viaţa sunt, se pare, multe şi neapărat frumoase.” 

Citesti si ajungi sa te simiti si vinovat: Mai dar eu am mers chiar atat de departe cu acesta instigare anticonstitutionala rautacioasa impotriva elitelor politice si intelectuale ale PSD-ALDE si ale tarii? Chiar vrem ca bijuteria asta de om –familist cu reputaţie de mare cuceritor- sa mearga la puscarie ca sa isi scrie opera?! Nu o scrie el mai bine asa, spontan, in picioare, in mers, intre cantina senatului si lift?!

Pe de alta parte, te gandesti cat pierde literatura romana. Ce dimensiune dostoievskiana ar capata scrierile sale daca ar petrece un an sau doi la puscarie, aceasta adevarata Iowa Writers’ Workshop romanesc deschis pe banii contribuabililor de statul roman pentru folosul literar si bibliografic al neo-elitelor post comuniste. Ar fi pacat. Pierde si literatura romana, pierde si cea universala.

De asta zic: Rolul personalitatilor in istorie. Dai de cate unul din asta, uiti de toate, iti vine sa lasi balta tot, sa ramai asa pierdut in ganduri si asocieri, in contemplatia si admiratia studiului de caz, sa nu iti mai pese de nimic, sa te pierzi in universul sau pitoresc, in toata densitatea aia complexa de vrabiute, mistreti, femei, vicepresedentii, onoruri, functii, peripetii, premii, iepuri, interes national, sofer la scara, glorie, deplasari, cerbi si malversatie evident machiavelista, in interesul public, nu oricum, care definesc “omul complet”, mirandolian, al tranzitei romanesti…

PS

Stiu, tocmai am fost criticati, aici, pe Marginalia, de catre colegii mai tineri, ca ne concentram pe nume si persoane, pe ce zice X si Y, nu pe idei. Si totusi. Pentru noi astia mai vechi, zici Varujan si numele in sine e o idee, un simbol, un argument, un studiu de caz, un tratat. Iata:

Reporter: Care ar fi, deci, definiţia femeii în viziunea lui Varujan Vosganian?

Varujan: Femeia reprezintă jumătatea infinită a bărbatului. Ea are un mister pe care bărbatul nu-l va descoperi niciodată până la capăt. De aceea bărbatul are nevoie de femeie: pentru că ea îl ajută să descopere lucruri pe care singur nu le-ar descoperi niciodată. (…)