• Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
[ Marginalia ] etc.
[ Marginalia ] etc.
  • Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
comments Share
You are reading
Vasile Popovici. Trecutul nostru cel de toate zilele
Vasile Popovici. Trecutul nostru cel de toate zilele
Home
Debate

Vasile Popovici. Trecutul nostru cel de toate zilele

April 13th, 2019 [ Marginalia ] [ Marginalia ] Debate comments

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp

La începutul anilor 90, comunismul părea că-și dă istoricul sfârșit. Falimentul fusese declarat în mod oficial și spectaculos odată cu dezmembrarea Uniunii Sovietice, la o dată precisă, în 8 decembrie 1991, la doi ani după ce Europa de Est se eliberase la fel de rapid și de inimaginabil.

Ca sub efectul unei magii la scară planetară, ieșeam cu toții – neverosimil și literalmente de la o zi la alta – dintr-un coșmar ce se anunța etern. Nu mai departe decât ieri fusese de neconceput că vom scăpa vreodată din chinga Moscovei, cu armata ei uriașă, mereu gata să se năpustească peste țările ce mișcau în front. Dar până la intervenția sovietică, mai erau toate celelalte de trecut, nebunia liderilor locali, fiecare cu armatele, milițiile și Securitățile lor, presiunea teribilă a ideologiei comuniste, conformismul ambiant – să nu-l uităm nici măcar o singură clipă –, complicele dintotdeauna al puterii.

Cum, îți venea să spui când ora a sosit, asta a fost tot?!

În urmă rămâneau un munte de cadavre, cataclisme și suferință cât pentru toată istoria lumii de la origini până în prezent, comunismul invincibil se prăbușea într-o singură clipă, iar toate acestea nu erau urmate de nimic. Învingătorii intrau direct în tranziție. Rămânea ca o mână de intelectuali și activiști să privească stingheri câmpul de ruine al trecutului și să predice în fața unui auditoriu dezinteresat, sincer indiferent în Occident și, cu trecerea timpului, tot mai indiferent și-n Est. Lumea avea alte preocupări.

Pentru doar câțiva ani, istoria a avut un singur învingător, SUA, și o singură ideologie, democrația liberală. Părea să fie Sfârșitul Istoriei, cum spunea Francis Fukuyama în chiar anul prăbușirii URSS. Marile evenimente ale istoriei avuseseră deja loc toate, se intra în era micii istorii. Lumea urma pentru totdeauna un curs irezistibil și unic.

Or, iată că nimic din iluzia sfârșitului istoriei nu se adeverea. Comunismul nu fusese nici el chiar învins, nici Istoria nu voia să știe, dar deloc nu voia să știe, de comandamentele rațiunii și libertății. Ne pregăteam cu toții, de fapt, să intrăm în conflictul generalizat al civilizațiilor, în era războaielor culturale.

După dezastrul provocat de totalitarismele comunist și nazist, ai putea crede că omenirea o să învețe cel puțin lecția lui niciodată asta din nou. Șocant e să vezi că în continuare tezele ce au stat la originea dezastrului uman numit comunism nu par definitiv condamnate la infamie după carnagiul planetar comis în numele lor. Tezele comuniste, gândite de Marx și puse în practică de Lenin, circulă azi din nou, după o perioadă de recul, cu vioiciunea unui mort ce se pregătește să-și trăiască din plin a doua viață. Greu de crezut, marxism-leninismul nu supraviețuiește printre ignoranți, care reiau ideologia urii de clasă din pură ignoranță, ci printre intelectuali, adică printre cei ce au acces direct și neîngrădit la informație și la istorie. Încă mai greu de crezut e să constați că nu doar intelectualitatea occidentală, din răsfăț și inexperiență, revine la vechea religie a urii, ci și intelectualitatea din chiar țările ce au cunoscut oroarea comunismului pe viu, în propria ei carne. Acest din urmă fapt depășește orice putere de înțelegere. Niciodată trădarea intelectualilor nu a fost mai mare și mai impardonabilă ca acum, când lucrurile sunt clare și lipsite de orice dubiu. Azi tinerii intelectuali marxiști n-ar mai putea să invoce nici oportunismul, dacă oportunismul a fost vreodată o scuză, și nici ignoranța, veșnicul argument al celor ce s-au pus în slujba regimurilor comunist și nazist sub pretextul că n-au știut, că au fost niște idealiști cu capul în nori. Azi știu, și totuși merg înainte, în deplină cunoștință de cauză. Resorturile acestei psihologii rămân insondabile.

Complicitatea cu crima, de bunăvoie, în absența armatei lui Stalin, orbirea voită, împotriva rațiunii și a avertismentelor, jocul cu focul și cu ideile, mai periculoase decât bombele, sunt azi monedă curentă în universitățile occidentale, dar și printre tinerii intelectuali din România.

Un teribil avertisment, după nenumărate altele, este monumentala Istorie mondială a comunismului a francezului Thierry Wolton. Doar primul volum, în varianta românească, numără peste o mie de pagini. Celelalte două, ce vor urma la Humanitas, vor însuma fiecare în parte cel puțin pe atât.

Întreprinderea a luat autorului zece ani de lucru. Ce a rezultat e opera unui istoric, așa cum o arată titlul, un eseu limpede și integral accesibil, o meditație filozofică, un studiu academic lipsit de morgă și o formidabilă sinteză a ce s-a scris pe tema comunismului de pretutindeni.

Nou e modul de organizare a materialului. Primul volum e despre călăi. Cum au luat puterea, cum au exercitat-o, cine au fost. E o istorie clasică, așa cum ne putem aștepta. Fără intervenția actorilor politici, a liderilor comuniști, ororile n-ar fi fost posibile. Volumul al doilea, ce va fi imprimat în toamnă în traducere românească, e despre victime, despre omul simplu în comunism, în toate variantele lui, de la supraviețuitor la condamnatul la moarte. Despre acest al doilea volum Thierry Wolton a spus de mai multe ori că e cel pe care-l iubește cel mai mult. A spus-o și la Timișoara, recent, cu ochii brusc în lacrimi, în plin dialog cu publicul. Greu să întâlnești un asemenea intelectual în Franța. Volumul ultim e despre partidele comuniste din țările unde comuniștii n-au apucat să ia puterea, dar asupra căreia au exercitat influență.

Uriașul studiu demonstrează fără putință de tăgadă că, pretutindeni unde s-a instalat, în Asia, Europa, Africa și America, comunismul a urmat aceeași schemă de preluare și de exercitare a puterii, bazată pe teroare generalizată, pe suprimare fizică, pe dominația completă a societății, după aceeași rețetă totalitară inspirată de tezele lui Marx și imaginată în detaliu de Lenin. Teroarea pură a fost peste tot urmată de faza legitimării prin recursul la argumente naționaliste. Peste tot ideologia a fost unică, aparatul de represiune fiind copiat ca atare după modelul originar sovietic. S-a ucis peste tot în numele egalității, al fericirii viitoare, al justiției sociale, pretutindeni s-a vorbit despre exploatați și exploatatori, despre inechități și ura de clasă, cu aceeași retorică, cu aceleași promisiuni, după aceleași metode. Obiectivele au fost în fiecare țară identice : aservirea ființei umane, confiscarea proprietății private pe scară largă, suprimarea drepturilor civile, suprimarea justiției în numele Justiției de partid, ideologizarea spațiului public, instaurarea unui regim de delațiune generalizată, erijarea partidului-stat.

A vorbi post factum despre eșecul comunismului într-o țară sau alta pe motiv că tezele marxiste n-au fost aplicate cum au fost gândite e absurd. Nu punerea în practică e vinovată pentru ororile comunismului, ci marxism-leninismul însuși, ideea că societatea umană poate intra în tiparul egalizator al utopiei prin violență și inginerie socială și mintală. Oriunde s-a acționat în numele omului nou, în ambele regimuri totalitare, comunist și nazist, rezultatul a fost unul și același. Demonstrația lui Thierry Wolton, bazată pe exemple luate de pe toate meridianele, e copleșitoare. La capătul a o mie de pagini de analiză, interpretare și sinteze, concluzia e următoarea : „toate regimurile comuniste au fost identice în esență. Au respectat aceleași texte canonice, au vorbit aceeași limbă de lemn, s-au bazat pe aceeași structură de putere, partidul și poliția politică, au respectat aceleași reguli economice, planificarea centralizată. Se poate vorbi de un comunism generic.”

Remarcabilă e și analiza comparativă a nazismului și comunismului. Nu e prima oară când cele două totalitarisme sunt examinate în paralel. Hannah Arendt a făcut-o strălucitor. Dar nu e niciodată prea mult să reamintim originile socialiste ale nazismului : „la origine, spune Wolton, nazismul a fost o mișcare a muncitorilor, țăranilor, mic-burghezilor și dezmoșteniților capitalismului. Doctrina oficială a mișcării denunță din toate puterile sufocarea celor mici de către cei mari.” Și continuă : „național-socialismul devenit național-comunism odată cu Stalin, ca și național-socialismul lui Hitler nu reprezintă deloc contradicții în termeni. Aceste politici sunt pervertiri ale statului național exprimate de un partid-stat atotputernic: Partidul Comunist în URSS, NSDAP în Germania. Diferența dintre ele depinde de felul în care se pune accentul, pe latura socială pentru unul, pe latura națională pentru celălalt. (…) Consangvinitatea sistemelor comunist și fascist, fraternitatea lor în fond, e certă: ambele reprezintă o pervertire a modernității, au o origine comună, cu socialismul drept matrice, au apărut în același timp după dezastrul din 1914-1918. Regăsim în ele același voluntarism politic vizând reîntemeierea societății, aceeași dorință de a făuri un om nou, valori împărtășite precum cultul muncii și o gândire milenaristă pretinzând că ne conduc către sfârșitul istoriei : societatea fără clase pentru comunism, Reichul de o mie de ani pentru nazism.” Hitler și Stalin s-au apreciat reciproc până la admirație, au bătut palma și, pentru 20 de luni, și-au împărțit prada frățește, de la nordul Europei la sudul ei, România inclusiv.

Întreprinderea lui Thierry Wolton nu e munca unui benedictin la adăpostul unei mănăstiri medievale ocrotitoare. Riscul minim e izolarea. Însă pentru cineva aflat la început de carieră pericolele cresc. Se ratează examene de promovare. Se blochează recunoașterea publică. Cabala stângii rămâne o forță redutabilă. Un intelectual francez, chiar și după ce intelighenția pariziană luase hapul amar, pe care l-a scuipat indignată, a Cărții negre a comunismului, nu e pregătită să accepte asemenea erezii. Expunerea monstruoaselor erori ale secolului trecut aduc în discuție complicități occidentale pentru care niciodată nu s-a făcut vreo penitență.

Răspunsul intelighenției e mai degrabă la polul opus : marxismul merită încă o liturghie iar generația noastră va ști s-o execute ca la carte.

Thierry Wolton, O istorie mondială a comunismului. Încercare de investigație istorică, vol. I. Cu pumnul de fier. Călăii, cu o prefață a autorului la ediția românească, traducere din franceză de Adina Cobuz, Wilhelm Tauwincl, Emanoil Marcu, Vlad Russo, Mariana Piroteală, Marieva-Cătălina Ionescu, Georgeta-Anca Ionescu și Elena Ciocoiu, București, Editura Humanitas, 2018.

Notă: acest text a fost publicat, în premieră, în numărul 3/2019 al revistei ORIZONT. 

  • Tags
  • comunism
  • Thierry Wolton
  • Wolton

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp
Next article Melania Cincea. Linşajul imund-penal-securist
Previous article Tăriceanu. Demnitate? Nu! Doar abjecție.
[ Marginalia ]

[ Marginalia ]

Related Posts

Pandemia Covid între știință și politică
April 21st, 2021

Pandemia Covid între știință și politică

Între reprimare și înfrânare, câteva reflecții asupra moralității sexuale
April 19th, 2021

Între reprimare și înfrânare, câteva reflecții asupra moralității sexuale

George Orwell despre populism, patriotism și cenzură mascată
April 19th, 2021

George Orwell despre populism, patriotism și cenzură mascată

Facebook Comments

Fluxul Marginalia
Câteva fragmente din ,,Despre libertatea alegerii”, de Anselm de Canterbury Cultură

Câteva fragmente din ,,Despre libertatea alegerii”, de Anselm de Canterbury

Apr 22nd, 2021
C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Storge Cultură

C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Storge

Apr 22nd, 2021
Lampa memoriei – fragmente după John Ruskin Cultură

Lampa memoriei – fragmente după John Ruskin

Apr 21st, 2021
Pandemia Covid între știință și politică Debate

Pandemia Covid între știință și politică

Apr 21st, 2021
Alin Vara. Christus Victor O explorare a sensului morții lui Isus Hristos  VI. Descendit ad inferos ALTFEL

Alin Vara. Christus Victor O explorare a sensului morții lui Isus Hristos VI. Descendit ad inferos

Apr 21st, 2021
„De vita beata”, Seneca Cultură

„De vita beata”, Seneca

Apr 20th, 2021
Între reprimare și înfrânare, câteva reflecții asupra moralității sexuale Cultură

Între reprimare și înfrânare, câteva reflecții asupra moralității sexuale

Apr 19th, 2021
George Orwell despre populism, patriotism și cenzură mascată Debate

George Orwell despre populism, patriotism și cenzură mascată

Apr 19th, 2021
Un interviu cu James Buchanan. „Să duci, mai întâi, până la capăt consecințele logice ale ideilor tale și apoi să iei o poziție ideologică” Economie

Un interviu cu James Buchanan. „Să duci, mai întâi, până la capăt consecințele logice ale ideilor tale și apoi să iei o poziție ideologică”

Apr 18th, 2021
André Gide: „Analiza psihologică a pierdut pentru mine orice interes din momentul când mi-am dat seama că omul încearcă trăirile pe care crede că le încearcă” Cultură

André Gide: „Analiza psihologică a pierdut pentru mine orice interes din momentul când mi-am dat seama că omul încearcă trăirile pe care crede că le încearcă”

Apr 18th, 2021
Destinul educației umaniste în Universitatea americană Cultura

Destinul educației umaniste în Universitatea americană

Apr 18th, 2021
Democrațiile, arhitectura, urbanismul, ecologia și binele comun, 1945-2020 Cultură

Democrațiile, arhitectura, urbanismul, ecologia și binele comun, 1945-2020

Apr 17th, 2021
Lucian Croitoru. Inflația, povara datoriilor și procesele ascunse Debate

Lucian Croitoru. Inflația, povara datoriilor și procesele ascunse

Apr 15th, 2021
Medicul șef al departamentului de sănătate din New York cere acordarea asistenței medicale pe criterii rasiale Debate

Medicul șef al departamentului de sănătate din New York cere acordarea asistenței medicale pe criterii rasiale

Apr 15th, 2021
Dumnezeul Filozofilor Filozofie

Dumnezeul Filozofilor

Apr 15th, 2021
Fragmente din Scrisoarea a VII-a, către Luciliu, de Seneca Cultură

Fragmente din Scrisoarea a VII-a, către Luciliu, de Seneca

Apr 14th, 2021
Biserica în prezent și în viitor Cultură

Biserica în prezent și în viitor

Apr 14th, 2021
Muzică sacră, timp sacru Cultură

Muzică sacră, timp sacru

Apr 14th, 2021
Căutarea preciziei medicale în arta traducerii: C.D. Zeletin Cultură

Căutarea preciziei medicale în arta traducerii: C.D. Zeletin

Apr 13th, 2021
Beneficiile victimizării: o interpretare evoluționistă Debate

Beneficiile victimizării: o interpretare evoluționistă

Apr 13th, 2021
Industria rasismului: cererea depășește oferta (Dinesh D'Souza) Debate

Industria rasismului: cererea depășește oferta (Dinesh D'Souza)

Apr 13th, 2021
Imaginația și voința: ești ceea ce privești Debate

Imaginația și voința: ești ceea ce privești

Apr 13th, 2021
Un naș cu inima cât un tren ALTFEL

Un naș cu inima cât un tren

Apr 12th, 2021
Mărturii despre impactul pe care l-au avut lucrările lui C.S Lewis asupra cititorilor Cultură

Mărturii despre impactul pe care l-au avut lucrările lui C.S Lewis asupra cititorilor

Apr 12th, 2021
Edith Stein: „Nu există doar un intelect teoretic, ci și unul practic, solicitat zilnic să îndeplinească cele mai diverse sarcini” Cultură

Edith Stein: „Nu există doar un intelect teoretic, ci și unul practic, solicitat zilnic să îndeplinească cele mai diverse sarcini”

Apr 12th, 2021
Virgil Iordache. “Gestionarea” vizibilității creștinilor Debate

Virgil Iordache. “Gestionarea” vizibilității creștinilor

Apr 12th, 2021
Cât de oarbă ar trebui să fie Justiția? Debate

Cât de oarbă ar trebui să fie Justiția?

Apr 11th, 2021
Câteva fragmente din ,,Balanța", de Ion Băieșu Literatură

Câteva fragmente din ,,Balanța", de Ion Băieșu

Apr 10th, 2021
Despre o anume modestie a fericirii Opinii

Despre o anume modestie a fericirii

Apr 10th, 2021
O ortodoxie blândă Cultură

O ortodoxie blândă

Apr 9th, 2021
Câteva fragmente din ,,Întoarcerea fiului risipitor”, de André Gide Cultură

Câteva fragmente din ,,Întoarcerea fiului risipitor”, de André Gide

Apr 9th, 2021
Roger Scruton: Virtutea irelevanței. O critică a pedagogiei moderne Cultură

Roger Scruton: Virtutea irelevanței. O critică a pedagogiei moderne

Apr 8th, 2021
„Datoria de a fi fericit”, prefață la Etica Nicomahică, de Stella Petecel Cultură

„Datoria de a fi fericit”, prefață la Etica Nicomahică, de Stella Petecel

Apr 7th, 2021
C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Philia Cultură

C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Philia

Apr 7th, 2021
Adrian Lemeni, „Adevăr și demonstrație” – o călătorie prin matematică, filozofie și teologie în căutarea adevărului Cultură

Adrian Lemeni, „Adevăr și demonstrație” – o călătorie prin matematică, filozofie și teologie în căutarea adevărului

Apr 6th, 2021
Cosmin Lotreanu. „Primăvara croată” (1971) între afirmare identitară, reformă și autonomie Uncategorized

Cosmin Lotreanu. „Primăvara croată” (1971) între afirmare identitară, reformă și autonomie

Apr 6th, 2021
Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos  V. Războiul ALTFEL

Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos V. Războiul

Apr 5th, 2021
Daniel Uncu. Două constructe smintite Opinii

Daniel Uncu. Două constructe smintite

Apr 5th, 2021
Câteva fragmente din „Laur”, de Evgheni Vodolazkin Cultură

Câteva fragmente din „Laur”, de Evgheni Vodolazkin

Apr 5th, 2021
Ce ne facem cu limbajul poetic? Cultură

Ce ne facem cu limbajul poetic?

Apr 5th, 2021
Feminitatea prin ochii lui Balzac Cultură

Feminitatea prin ochii lui Balzac

Apr 5th, 2021
Matematica este o formă de „supremație albă”, declară pedagogii woke într-o scrisoare Debate

Matematica este o formă de „supremație albă”, declară pedagogii woke într-o scrisoare

Apr 4th, 2021
  • Despre Marginalia etc.
  • Contact
  • Back to top
© Marginalia 2018. Toate drepturile rezervate.
Website realizat de Marginalia.