Victor Ponta, lider de Opoziție?

Au mai fost perioade în istoria noastră recentă în care cei mai duri oponenți ai unei puteri în funcțiune proveneau chiar din rîndul celor care alcătuiau acea putere.

E, cred, greu de uitat cum în anii cei mai duri ai domniei autoritare a lui Adrian Năstase (da, pentru cine nu mai ține minte, Năstase nu a fost tot timpul un blogger ranchiunos și înveninat, ci și șeful extrem de dur și de corupt al unii guvern care a sufocat pentru cîțiva ani România), Ion Iliescu răspundea, din poziția opozantului, practicilor celor mai autoritare ale guvernului pe care tot el îl investise.

Nu vreau să spun că istoria se repetă. Nici măcar că ea se repetă ca farsă. Doar că, de cîteva luni, între cele mai dure și mai argumentate replici  din registrul opoziției la adresa lui Dragnea et comp., multe vin de la social-democratul (acum, pe cale să se convertească într-un fel de social-liberal cu simpatii conservatoare – să fiți atenți ce face și în afara țării personajul!) Victor Ponta.

Urmăriți liniile de comunicare publică ale fostul candidat social-democrat la prezidențiale și veți vedea, foarte repede, că Victor Ponta pune, în mod consecvent (chiar obsesiv, ca și cum ar avea un meci personal) accentele dintre cele mai grave vis-a-vis de ceea ce fac foștii săi colegi de partid.

Nu vreau să spun nici că actuala Opoziție este din cale-afară de somnolentă (inițiativa celor de la USR – care au reușit să adune cele 1.000.000 de semnături pentru o lăudabilă campanie ”Fără penali” – este demnă de toată lauda și merită, în sine, un text separat), dar nu e mai puțin adevărat că Victor Ponta face, acum, treaba multora din Opoziție.

Desigur,refuz să cred că Victor Ponta s-a convertit și că s-a întors ”cu fața către adevăr”; cel mai probabil, e încă un rol în care joacă (și/sau în care e distribuit), iar fostul aghiotant al lui Adrian Năstase (”micul Titulescu”, mai tineți minte? așa i se spunea în perioada în care Năstase era pe cai mari și Ion Iliescu – lider al Opoziției) face tot acest joc retoric pentru că a găsit ”un culoar în piață” pe care vrea să se poziționeze.

Dar, orișicît, e, oare, firesc, ca un asemenea personaj (care cunoaște bine ce e PSD-ul) să ducă acum, între actorii politici, steagul discursului anti-PSD?