Victoria Deliu: Casa Vulcănescu din Craiova și o notă despre identitate

Găsind în jurnalul lui Matei Călinescu, “Un altfel de jurnal”, câteva referințe la “Casa Vulcăneștilor” din Craiova ( amintirea locuirii o scurtă perioadă acolo, în copilărie, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial; amintirea despre mama sa cântând la pian în acea casă; precizarea că locuința a fost naționalizată în 1948 ), am căutat informații despre imobil. Am aflat că a fost demolat acum vreo zece ani și nu sunt sigură dacă motivul este dat de construcția pasajului din oraș.

Evenimentele prin care a trecut Casa Vulcănescu m-au îndemnat să mă întreb însă ce înseamnă identitatea.

Cred că pentru un individ, identitatea – răspunsul la întrebarea “cine și ce sunt?” – este alcătuită dintr-o serie de elemente, precum modul în care fiecare om este și trăiește în lume, limba vorbită, problemele și întrebările cu care se confruntă etc., iar dacă avem în vedere o comunitate și o definim precum Hayek (un grup de indivizi care acceptă și respectă aceleași reguli de conduită, la care au ajuns spontan, prin experiență, prin procesul de trial&error), vom observa că segmentele comune din identitatea acestor indivizi reprezintă, de fapt, anumite experiențe traversate împreună. Ele au fost codificate de-a lungul timpului în diverse instituții, fiind, în acest fel, păstrate.

Casele ridicate de marii oameni ai vremurilor (aristocrați, avocați, medici, profesori universitari, chiar și iluștri comercianți etc.) pot fi considerate niște instituții, în sensul unor obiceiuri bine împământenite, care le modelau comportamentele. Nu cred că ele semnifică snobismul sau dorința de etalare, aroganța sau superficialitatea – cel puțin nu în cazul marilor oameni AUTENTICI -, ci mai degrabă o întreagă viziune despre lume, un fel specific de a înțelege proprietatea privată și chiar propria existență. Nelipsita bibliotecă, des întâlnitul pian, obiectele de artă arată ceva despre acești oameni, ceva cu totul străin celor care au ordonat și au executat demolarea caselor lor.

Cu fiecare astfel de casă distrusă și aruncată în uitare, identitatea unor indivizi și a unor comunități începe să fie aruncată în uitare. De ce ar conta în fond atât de mult această identitate? Fiindcă oamenii care nu mai știu de unde vin și unde se duc sunt buni de dus de către alții…