• Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
[ Marginalia ] etc.
[ Marginalia ] etc.
  • Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
comments Share
You are reading
Despre Liberalismul Fricii si Alienare
Despre Liberalismul Fricii si Alienare
Home
ALTFEL

Despre Liberalismul Fricii si Alienare

June 18th, 2020 Victoria Deliu Victoria Deliu ALTFEL comments

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp

Numisem, într-un text anterior, alienarea în forma ei sentimentalistă „băltire în sentiment”. Eram preocupată pe atunci de găsirea unor modalități potrivite de recuperare a ceea ce mi se părea cel mai mare cost al diviziunii extinse a muncii din modernitate: alienarea omului. Însă am reușit numai să identific trei modalități total nepotrivite, dar care se prezintă adesea pe ele însele drept potrivite: intermedierea generată de Stat, de căsătoria din pură iubire și de sentiment(alism). Băltirea în sentiment era, după cum am spus, numele celei din urmă.

Citind recent articolul lui Judith Shklar, The Liberalism of Fear[1], și fiind atentă la definiția pe care a dat-o cruzimii – „provocarea deliberată a durerii fizice, și abia apoi emoționale, asupra unei persoane sau a unui grup mai slab de către persoane sau grupuri mai puternice, în virtutea atingerii unui scop, tangibil sau intangibil, al celor din urmă”[2] – mi-am dat seama că în ultimele decenii s-a dezvoltat o sofisticată mecanică a sentimentalismului sau a băltirii în sentiment, în parte plecând chiar de la linia de gândire pe care o expune Shklar în articolul ei.

Care este această linie de gândire? După cum se anunță încă din titlu, liberalismul fricii este o formă a liberalismului care își are, cel mai probabil, originea în teoria politică a lui Hobbes[3]. Dacă ar fi după mine, s-ar putea numi – deși recunosc că nu ar fi la fel de sugestiv! – liberalism minimal, elementar sau chiar basic liberalism. Desigur că denumirile acestea ar putea induce în eroare, momindu-l pe cel care le-ar întâlni să creadă că este vorba de o doctrină politică simplă sau, mai rău, simplistă. Tocmai de aceea nu se cade să zăbovim prea mult cu denumirile, ci să trecem la descrierea fenomenului.

Ce înseamnă liberalismul fricii și, mai ales, ce îl diferențiază de celelalte forme de liberalism[4]? M-am gândit că cel mai ușor ar fi să explic astfel: să plecăm de la premisa că liberalismul – indiferent de formele și dezvoltările lui ulterioare – a luat naștere ca doctrină politică după Războaiele Religioase din secolul al XVII-lea. Războaiele dintre catolici și protestanți au fost faptele empirice pe care teoreticienii și filozofii politici, dornici să găsească o soluție la problema care apăruse, au fost nevoiți să le ia în considerare. Însă uitându-se la ceea ce s-a întâmplat atunci, au acordat importanță unor aspecte diferite.

Astfel, cei care pot fi plasați în categoria liberalismului fricii au văzut violența, cruzimea și frica de violență și cruzime, eventual și frica de frica însăși și, prin urmare, au vrut să conserve viața umană. Războiul trebuia oprit, pentru că, deloc greu de anticipat!, distrugea viața oamenilor. Mai apoi, puterea politică a trebuit limitată, pentru că, neoprită de nimic, și ea putea spulbera viața.

Nu aceleași aspecte au fost evidențiate de liberalii care țin la mare preț ceea ce Shklar numește „the primacy of conscience”[5]. Teoreticienii celorlalte forme de liberalism, confruntați, într-un fel sau altul, cu Războaiele Religioase, și-au propus să gândească un sistem ale cărui mecanisme de funcționare să nu mai permită intruziunea unei puteri arbitrare, oricare ar fi ea, în conștiința omului. Conservarea vieții nu era, bineînțeles, trecută cu vederea, însă însemna prea puțin pentru sistemul pe care teoreticienii l-ar fi putut gândi și în care oamenii ar fi putut trăi. Deci, dincolo de conservarea vieții fizice era necesară și protejarea conștiinței, minții, gândirii umane. Poate cititorul înțelege acum mai bine de ce prin Constituțiile occidentale și nu numai se găsește ceva precum „dreptul la libertate de gândire și exprimare”…

Așadar, liberalismul fricii vrea să evite răul actual și posibil, în măsura în care îl poate, evident, anticipa, în vreme ce alte forme de liberalism depășesc destul de mult acest nivel, concentrându-se uneori chiar pe dezvoltarea/educarea minții și a caracterului uman, care, să nu cumva să se speculeze aici!, nu înseamnă îndoctrinare sau propagandă. Shklar îl dă exemplu pe J. S. Mill atunci când descrie liberalismul desăvârșirii individuale, deci ar trebui să fie clar că nu e loc de îndoctrinare.

Înainte de a reveni la ce spuneam la începutul textului, vreau să citez câteva rânduri dintr-un articol al domnului Martin S. Martin, citit ieri pe Marginalia: „Rebeliunea George Floyd a înfățișat lumii un comportament violent și barbar nemaivăzut demult. Scenele de violență necontrolată din nopțile orașelor Minneapolis și New York ne-au reamintit de intervențiile batalioanelor de atac germane și ale fasciilor italiene din anii ’30, ca și de mineriadele bucureștene din anii ’90”[6].

Ceea ce le reproșează Shklar celorlalte forme de liberalism, cum ar fi liberalismul desăvârșirii individuale pe care l-am menționat, este că… au probleme de memorie, în parte plastic, în parte tehnic spus. Ce uită cei care strâmbă din nas la liberalismul fricii? Pe de-o parte, că omul e crud, violent și rău în natura sa profundă, iar pe de altă parte, că o poate dovedi de câte ori are ocazia și… a tot avut-o de-a lungul istoriei. De fiecare dată când instituțiile sistemului politic tind să încurajeze (prea mult? în ce direcții?) dezvoltarea spiritului uman, apare riscul ca sistemul să se destabilizeze și să se producă din nou un conflict – cu violență, cruzime și frică.

Aș vrea să reiau fenomenul băltirii în sentiment, la care m-am referit la începutul textului, în acești termeni, să îl descriu din perspectiva liberalismului fricii. Mi se pare că, de la un moment încolo, cruzimea nu a mai fost definită așa cum o definește Shklar în articolul ei. De la un moment încolo, doar o brută ar fi considerat că cruzimea se referă la violență/durere în primul rând fizică, abia în al doilea rând emoțională. Omul sofisticat și sensibil, chiar virtuos, a inversat tipurile de violență/durere, după care a eliminat-o de tot pe cea fizică din mintea și discursul său. Din ce motive a procedat așa omul sofisticat și sensibil, chiar virtuos, nu aș putea preciza fără să speculez cât cuprinde. Las sarcina aceasta în seama celor preocupați de resorturile psihologice ale omului sofisticat și sensibil, chiar virtuos.

Cred că toată retorica ofensei la adresa celor cândva defavorizați se poate încadra în acest fenomen – al redefinirii cruzimii, din cauze de sofisticăreală umană. Am impresia că cei care au tot insistat asupra redefinirii au mizat pe băltirea în sentiment a oamenilor pe care, poate pe drept, poate pe nedrept, voiau să îi protejeze, însă au sfârșit prin a-i abandona într-o și mai mare băltire. În timp, nici nu a mai fost nevoie să se simtă realmente ofensați și, deci, să simtă realmente durerea emoțională și cruzimea astfel redefinită, exercitată de cei „puternici”, ci a fost necesar doar să dea de înțeles că simt această durere pentru ca lucrurile să se pună în mișcare și să îi transforme din cei cândva defavorizați în cei de acum nefavorizați.

De altfel, am mai scris despre cum Corectitudinea Politică s-a așezat confortabil pe cultura sentimentalistă. Dar acum voiam să subliniez un alt pericol: și în acest mod, adică distorsionând tradiția liberalismului fricii, poate CP să se pretindă o mișcare progresistă și liberală. Nu e nevoie de prea mult, ci doar de o redefinire a cruzimii, susținută, bineînțeles, de fenomenul deja existent al alienării și, totodată, de închipuirea sofisticărelii. Apoi, tot sistemul și toate mecanismele sale pot fi reajustate în noua direcție. Sigur, în timp, sistemul și mecanismele sale nu vor mai putea arăta la fel, dar pentru moment lucrul acesta e fără importanță. Suntem prea sofisticați și prea alienați ca să ne pese.

Odată ce sistemul începe să transmită semnale că în interiorul lui se declanșează schimbările – cum ar fi redefinirea cruzimii și implicațiile sale practice – de multe ori, nu mai este decât un pas până la conflict. Conflict între cine și cine? Să zicem, între cei care cred că cruzimea înseamnă întâi violență/durere fizică, apoi emoțională și cei care cred că cruzimea înseamnă (întâi) violență/durere emoțională (apoi fizică).

Iar lucrurile se înrăutățesc abia după ce, atât de mult băltind în sentiment și închipuind durerea emoțională, nici conflictul nu mai poate fi perceput ca ceea ce a fost cândva de către cei care băltesc și închipuie. Acum, conflictul e pașnic, nu mai e violent. Iar violentă este acum tăcerea. Am evoluat și ne-am înstrăinat prea mult ca să ne mai miște cruzimea bătăilor din stradă, ba chiar atât de mult, încât acum ne mișcă până la lacrimi (sau până la pumni?) tăcerea celor mai „puternici”.

Cu toate acestea, în aer continuă să plutească ceva. Este ceva atât de înțepător și insuportabil, încât oamenii care băltesc în sentiment și se emoționează mult și ușor ajung să se devoreze pe ei înșiși. Oameni rozându-și emoțiile și ștergându-și băltirea. Oameni redefinind cu disperare redefinirea. Oameni care, deși au visat cândva că sunt suficient de sofisticați și suficient de alienați, și-au dat seama, în cele din urmă, că tot ce își pot, rezonabil, dori este ieșirea din starea mizerabilă și profund crudă în care au ajuns… Definiți voi cruzimea la care mă refer aici. Eu vreau doar să îmi imaginez, în încheiere, ce ar spune Hobbes dacă ar trăi să vadă și aceste timpuri, scandalizând prin spusa lui spiritele delicate. Probabil asta: atâta timp cât frica plutește în aer, libertatea poate avea o șansă.

 

[1] Judith Shklar, „The Liberalism of Fear”, în Liberalism and the Moral Life, editată de Nancy L. Rosenblum, Cambridge: Harvard University Press, 1989.

[2] Ibid., p. 29 (trad. și subl. mea).

[3] Deși Shklar declară explicit că nu îl recunoaște pe Hobbes ca părinte al liberalismului, așa cum este considerat de alții. Pentru lămuriri, vezi articolul citat la notele 1 și 2.

[4] Pentru că Shklar mai numește vreo două: liberalismul drepturilor naturale și liberalismul desăvârșirii individuale.

[5] Judith Shklar, op. cit., p. 23.

[6] Martin S. Martin, „Statele Unite. Cu bune, cu rele… <<Revoluția culturală americană>> se răspândește în lume” https://www.marginaliaetc.ro/martin-s-martin-statele-unite-cu-bune-cu-rele-revolutia-culturala americana-se-raspandeste-in-lume/, în Marginalia https://www.marginaliaetc.ro/ , publicat în data de 16 iunie 2020, accesat ultima oară în data de 17 iunie 2020 (subl. mea în pasajul citat).

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp
Next article Virgil Iordache. Două feluri de a fi procapitalist: câteva observații practice
Previous article Adrian Papahagi: Universitățile, între libera căutare a adevărului și ideologie
Victoria Deliu

Victoria Deliu

Victoria Deliu (n. 2000) este studentă în cadrul programului de licență al Facultății de Filozofie, Universitatea din București. A tradus, alături de Teodora Nichita și sub îndrumarea profesorului Dragoș Paul Aligică, cartea lui Rachel McCleary și Robert J. Barro, "The Wealth of Religions: The Political Economy of Believing and Belonging" care urmează să apară la Editura Humanitas și, alături de Robert Gabriel Ciobanu și Teodora Nichita, sub coordonarea profesorului Dragoș Paul Aligică, o antologie de texte ale economistului Israel Kirzner, reprezentant al Școlii Austriece de Economie, "Israel Kirzner: Selected Works on Economics and Entrepreneurship", care urmează să apară la Editura Universității din București. Este local coordinator la Students for Liberty Romania. Interese de cercetare: filozofie socială și politică, filozofie morală, filozofia dreptului, științe sociale, economie.

Related Posts

Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos (I)
March 3rd, 2021

Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos (I)

Flavius Rovinaru - prefață la ”Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul”
February 23rd, 2021

Flavius Rovinaru - prefață la ”Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul”

Alexandru Călinescu. Ce mai zice lumea
February 17th, 2021

Alexandru Călinescu. Ce mai zice lumea

Facebook Comments

Fluxul Marginalia
Vlad Topan. Prin scientism spre neo-păgânism. Sau despre milenarismul de rit ecologist Cultură

Vlad Topan. Prin scientism spre neo-păgânism. Sau despre milenarismul de rit ecologist

Mar 4th, 2021
Contribuţia lui Mises la înţelegerea ciclurilor economice Economie

Contribuţia lui Mises la înţelegerea ciclurilor economice

Mar 4th, 2021
D. P. Aligica: Relativ la chestiunea studentilor de la Drept Debate

D. P. Aligica: Relativ la chestiunea studentilor de la Drept

Mar 4th, 2021
Rolul comunităților vii sau teoria conservatoare despre ancorarea oamenilor în realitate Cultura

Rolul comunităților vii sau teoria conservatoare despre ancorarea oamenilor în realitate

Mar 3rd, 2021
A fi sau a nu fi liber Debate

A fi sau a nu fi liber

Mar 3rd, 2021
C. Pătrășconiu. ABC: Cunoașterea de partid Cultura

C. Pătrășconiu. ABC: Cunoașterea de partid

Mar 3rd, 2021
Câteva fragmente din „De ce, Doamne? O radiografie a suferinței”, de C. S. Lewis Cultură

Câteva fragmente din „De ce, Doamne? O radiografie a suferinței”, de C. S. Lewis

Mar 3rd, 2021
Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos (I) ALTFEL

Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos (I)

Mar 3rd, 2021
Virgil Iordache. Monopolul unei abordări în etica academică este disfuncțional Debate

Virgil Iordache. Monopolul unei abordări în etica academică este disfuncțional

Mar 3rd, 2021
10 august 2018: capăt de drum Opinii

10 august 2018: capăt de drum

Mar 3rd, 2021
Încă un studiu arată, din nou, că lockdown-urile nu funcționează Debate

Încă un studiu arată, din nou, că lockdown-urile nu funcționează

Mar 2nd, 2021
De la monadologia lui Leibniz la identitatea personală Filozofie

De la monadologia lui Leibniz la identitatea personală

Mar 2nd, 2021
Câteva fragmente din „Chestionar despre creația artistică, lansat de Liviu Rusu”: răspunde Lucian Blaga Cultură

Câteva fragmente din „Chestionar despre creația artistică, lansat de Liviu Rusu”: răspunde Lucian Blaga

Mar 1st, 2021
T. Baconschi. Grupuri interesate să ne salveze Opinii

T. Baconschi. Grupuri interesate să ne salveze

Mar 1st, 2021
Mircea Vasilescu. Arta și sutienul la români Opinii

Mircea Vasilescu. Arta și sutienul la români

Mar 1st, 2021
Sebastian Lăzăroiu. Ca un vaccin - Diana Șoșoacă Opinii

Sebastian Lăzăroiu. Ca un vaccin - Diana Șoșoacă

Mar 1st, 2021
Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul- Principii Generale Societate

Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul- Principii Generale

Mar 1st, 2021
Lebăda – întruchiparea grației sau alter-ego animalic al lui Popeye marinarul? Câteva cuvinte despre cum ne structurează limbajul gândirea Cultură

Lebăda – întruchiparea grației sau alter-ego animalic al lui Popeye marinarul? Câteva cuvinte despre cum ne structurează limbajul gândirea

Feb 28th, 2021
Tenebrosul drum al unei minți tinere Educație

Tenebrosul drum al unei minți tinere

Feb 28th, 2021
(video) Cafeneaua filosofică: O nouă traducere din Platon - dialogurile de tinerețe. Andrei Cornea în dialog cu Dana Jalobeanu și Grigore Vida Cultura

(video) Cafeneaua filosofică: O nouă traducere din Platon - dialogurile de tinerețe. Andrei Cornea în dialog cu Dana Jalobeanu și Grigore Vida

Feb 28th, 2021
Alexandru Lăzescu. Lumea, America şi BigTech Opinii

Alexandru Lăzescu. Lumea, America şi BigTech

Feb 28th, 2021
Luciditate marginală: Nicolás Gómez Dávila Filozofie

Luciditate marginală: Nicolás Gómez Dávila

Feb 28th, 2021
Letiția C. Tomașescu. Evoluția poziției Regatului Unit în arhitectura de securitate a Europei, după Brexit. Debate

Letiția C. Tomașescu. Evoluția poziției Regatului Unit în arhitectura de securitate a Europei, după Brexit.

Feb 28th, 2021
Cosmin Lotreanu. Jacques Chirac/Édouard Balladur - Partea a II-a: Asociere, separare și regăsire. Preliminariile coabitării (1969-1986) Opinii

Cosmin Lotreanu. Jacques Chirac/Édouard Balladur - Partea a II-a: Asociere, separare și regăsire. Preliminariile coabitării (1969-1986)

Feb 28th, 2021
Alexandru Călinescu. De la „sorosişti” la „rezişti” Opinii

Alexandru Călinescu. De la „sorosişti” la „rezişti”

Feb 28th, 2021
Noica și marxismul. O explorare Filozofie

Noica și marxismul. O explorare

Feb 27th, 2021
Chesterton și sensul educației Educație

Chesterton și sensul educației

Feb 27th, 2021
Melania Cincea. Academia de Studii Economice muşamalizează o ilegalitate într-un dosar de concurs la Catedra UNESCO, printr-o altă ilegalitate Opinii

Melania Cincea. Academia de Studii Economice muşamalizează o ilegalitate într-un dosar de concurs la Catedra UNESCO, printr-o altă ilegalitate

Feb 27th, 2021
Adevărul moral și conservatorismul constituțional Societate

Adevărul moral și conservatorismul constituțional

Feb 26th, 2021
Dumnezeul filozofilor Cultură

Dumnezeul filozofilor

Feb 26th, 2021
Minunile limbajului obișnuit Filozofie

Minunile limbajului obișnuit

Feb 25th, 2021
Ioan Stanomir - R.S.R. Lecția de învățământ politic (fragment). LUPTA DE CLASĂ Debate

Ioan Stanomir - R.S.R. Lecția de învățământ politic (fragment). LUPTA DE CLASĂ

Feb 25th, 2021
Daniel Uncu. Complicitatea abjecta la justificarea represiunii comuniste chineze Opinii

Daniel Uncu. Complicitatea abjecta la justificarea represiunii comuniste chineze

Feb 25th, 2021
Eric Voegelin ca maestru învățător Cultură

Eric Voegelin ca maestru învățător

Feb 25th, 2021
Teologia post-kantiană în viziunea lui Karl Barth Cultură

Teologia post-kantiană în viziunea lui Karl Barth

Feb 25th, 2021
Când totul este permis Cultură

Când totul este permis

Feb 24th, 2021
Câteva fragmente din dialogul „Criton” al lui Platon Cultură

Câteva fragmente din dialogul „Criton” al lui Platon

Feb 23rd, 2021
Cum a reușit un susținător al pieței libere să valorifice liberalismul împreună cu gândirea conservatoare Economie

Cum a reușit un susținător al pieței libere să valorifice liberalismul împreună cu gândirea conservatoare

Feb 23rd, 2021
Mircea Mihăieș. Eternul Arhipelag (3) Debate

Mircea Mihăieș. Eternul Arhipelag (3)

Feb 23rd, 2021
Flavius Rovinaru - prefață la ”Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul” ALTFEL

Flavius Rovinaru - prefață la ”Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul”

Feb 23rd, 2021
Liviu Andreescu. Pseudoargumente despre știință și pseudoștiință: o replică lui Eugen Octav Popa Debate

Liviu Andreescu. Pseudoargumente despre știință și pseudoștiință: o replică lui Eugen Octav Popa

Feb 23rd, 2021
Virgil Iordache. Ortodoxie, artă și bună educație: cadru analitic, exemplu de aplicare Debate

Virgil Iordache. Ortodoxie, artă și bună educație: cadru analitic, exemplu de aplicare

Feb 23rd, 2021
  • Despre Marginalia etc.
  • Contact
  • Back to top
© Marginalia 2018. Toate drepturile rezervate.
Website realizat de Marginalia.