• Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
[ Marginalia ] etc.
[ Marginalia ] etc.
  • Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
comments Share
You are reading
Virgil Iordache. Binele în lumea regimului comunist
Virgil Iordache. Binele în lumea regimului comunist
Home
Cultura

Virgil Iordache. Binele în lumea regimului comunist

January 24th, 2020 [ Marginalia ] [ Marginalia ] Cultura comments

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp

Istoria poate fi gândită în termeni de procese cu variate durate care se împletesc unele cu altele într-un continuum şi în termeni de obiecte bine de delimitate în timp care se leagă unele de altele prin nişte relaţii constând în anumite procese privilegiate. Metafora în primul mod de gândire este cea a unei funii împletite din fire (procese), în cel de al doilea caz este cea a unor mărgele legate unele de altele.

Ambele moduri de gândire sunt necesare înţelegerii realităţii şi funcţionării societăţilor, primul dă o imagine analitică realistă, constrânsă de fapte, al doilea permite o simplificare a complexităţii (o reducere a dimensionalităţii) compatibilă cu un discurs comunicabil eficient publicului larg în diferite scopuri. Al doilea mod de a gândi la un om este fie o interpretare a rezultatelor primului în vederea comunicării, mai rar, atunci când omul are acces la cunoaşterea detaliată a faptelor istorice, fie o internalizare a unui discurs public deja construit în mod simplificat, prin proiectarea proceselor complexe în obiecte istorice etapizate, de către alte persoane, cel mai adesea. Producerea primului mod de a gândi este instituţionaliză academic, producerea celui de al doilea este instituţionalizată prin educaţia generală privată şi de stat, prin popularizarea ştiinţei istoriei, prin discursurile politice. Realitatea istorică poate fi percepută la prima mână, analitic, sau la a doua mână, simplificată pentru comunicarea publică.

Situaţia post-comunistă are o anumită particularitate în privinţa înţelegerii binelui în regimul comunist: coexistenţa în spaţiul public a discursului la a doua mână cu discursul la prima mână. Discursul realist, analitic, rezultat din observarea nenumăratelor procese efective, este accesibil parţial tuturor martorilor istorici ai faptelor vieţilor lor, există în viaţă deţinătorii istoriilor realiste parţiale, nu există doar istoricii care sistematizează informaţiile despre aceste fapte la scară mai mare. Ca rezultat construcţia simplificată la mâna a doua comunicată publicului larg, de tipul mărgelelor înşirate, va fi confruntată personal de foarte mulţi oameni cu realitatea cunoscută de fiecare dintre supravieţuitorii regimului. Nu e de mirare că rezultatul confruntării nu poate fi decât constatarea gradului mai mult sau mai puţin scăzut al realismului modelului simplificat comunicat public în raport cu experienţa personală directă. Indiferent dacă în discursul public se va livra o afirmaţie de felul mărgeaua comunistă pe aţa istoriei a fost rea, demonică, sau se va spune mărgeau comunistă a fost bună, folositoare, această afirmaţie va fi contestată de o oamenii efectivi, iar utilizarea ei publică politică, cu rol reparatoriu, etc, sau dimpotrivă, cu rol politic justificativ pentru menţinerea unor practici comuniste, va fi ineficientă, scopul nu va putea fi atins. Atunci când cunoaşterea realităţii detaliate efective va dispărea din spaţiul publicului larg odată cu moartea biologică a celor care au trăit atunci şi se va restrânge la laboratoarele academice soluţia instituţională de acest fel, mărgele înşirate, va putea funcţiona din nou. Până atunci tot spaţiu public va fi turbulent în această privinţă, a binelui în lumea regimului comunist.

În acest moment putem formula următoarele întrebări:

  • În ce mod este bine să gândim despre binele din lumea regimului comunist ?
  • În ce mod este bine să comunicăm despre binele din lumea regimului comunist ?

 

Răspunsul la prima întrebare pare a fi că este bine să gândim, în mintea noastră, în termenii unor procese, adică a unor fapte efective, nu a unor obiecte istorice care sunt bune. Când vorbim despre instituţii religioase, de securitate, militare, academice, despre orice organizaţie în termeni de bune sau rele suntem într-un discurs la a doua mână. Orice discurs la a doua mână devine nenuanţat şi partizan, falsificatoriu într-o măsură mai mică sau mai mare. Gândirea personală bună este o gândire nuanţată, la prima mână, analitică, evaluând moral faptă cu faptă şi abţinându-se să evalueze acolo unde nu cunoaşte procesul respectiv.

În ce priveşte a doua întrebare, cum este bine să comunicăm, răspunsul este constrâns şi de situaţia receptorului mesajului transmis, de modul său de gândire, precum şi, dacă actul de comunicare este public, de faptul că mesajul odată eliberat poate fi preluat şi instrumentalizat în disputele ideologice şi politice care folosesc în mod dominant la ora actuală numai o gândire la a doua mână. Există o piaţă cu interese uriaşă bazată pe discursuri istorice la a doua mână, a cărei cunoaştere detaliată nu este posibilă din perspectiva unui cetăţean oarecare, şi prin urmare nu se poate anticipa rezultatul unui anumit conţinut realist comunicat, cine îl va instrumentaliza, care vor fi consecinţele. Comunicarea adevărului despre binele asociat unor fapte ale oamenilor din regimul comunist în diverse contexte personale şi organizaţionale, aşa cum reiese din jurnaluri publicate ale unor personalităţi, din mărturii în social media ale unor persoane publice, etc, va tinde să fie limitată la sfera privată şi a grupurilor mici de oameni (discuţii la cafenele, pe forumuri restrânse, etc) şi va lipsi din media cu impact naţional ca să nu perturbe naraţiunile de miză politică mare. Acest fapt va avea două surse: autocenzura şi cenzura indirectă prin blocarea propagării mesajului către publicul larg de către cei aflaţi în competiţii ideologice. Acest fapt nu arată decât că vieţile oamenilor, spaţiul privat sau al cercurilor restrânse sunt deţinătoarele adevărului mai descriptiv, mai realist, funcţiile adevărului instituţionalizat în scopuri sociale de scară mare fiind secunde epistemic.

Conţinutul binelui din perioada regimului comunist e de altfel foarte simplu şi privat: unii au învăţat serios ca să îşi facă un drum în viaţă, alţii au iubit animalele care sufereau, alţii au încercat să fie drepţi şi corecţi, alţii au dispreţuit oportunismul, alţii au refuzat pe cât posibil să facă răul, alţii au citit cu seriozitate ce aveau la dispoziţie care să priceapă, chiar dacă nu puteau pricepe mare lucru dată fiind materia primă avută la dispoziţie, etc. Acest fel de fapte simple, indiferent dacă aparţiuneau unor nomenclaturişti, unor ofiţeri acoperiţi, unor muncitori sau unor maici de la mănăstire au fost decisive pentru supravieţuirea socială şi începerea procesului de revigorare a instituţiilor, după falimentul economic al regimului. Ele sunt fundalul proceselor istorice conceptibile ca mărgelele pe o aţă, la a două mână a gândirii, fără de care nu mai există nici o posibilă mărgea.

Orice om are tendinţa să se refugieze în binele şi adevărul faptelor simple în faţa a ceea ce percepe mai devreme sau mai târziu ca neadevăr instituţionalizat. Orice om are tendinţa să creadă ceea ce i se prezintă ca adevăr public şi să încerce să contribuie cu ceva la buna funcţionare a instituţiilor, până când constată eventuala acaparare a lor de către oportunişti, alţi oameni ca şi el care au ales predominant răul faptelor simple. Este de dorit instituţionalizarea mai clară a acestei situaţii în felul în  care se concepe şi se livrează oamenilor prin educaţie istoria. În mintea oricărui om istoria ar fi bine să poată fi gândită atât în termeni de procese cu variate durate care se împletesc unele cu altele într-un continuum, cât şi în termeni de obiecte bine de delimitate în timp care se leagă unele de altele, pe niveluri de realism şi cu funcţii sociale diferite. Orice om ar fi bine să ştie că a atributul bine se adaugă mai propriu unor procese, unor fapte, în sensul realismului atribuirii, şi mai puţin propriu, deşi inevitabil din nevoi obiective de simplificare, de înţeles în jocul social, unor etape istorice, unor obiecte, organizaţii, oameni, etc. Orice om ar trebui să ştie că este rău să spui că securitatea a fost bună pentru că ştii personal un ofiţer de securitate care a făcut multe fapte bune, să zicem tatăl tău, pentru că validezi simbolic în spaţiul public o instituţie a unui regim politic care a distrus sistematic o reţea socială funcţională şi a falimentat economic generaţii, dar şi că la fel de rău este să spui că securiştii au fost răi, refuzând evaluarea persoană cu persoană şi faptă cu faptă. Se poate aplica fraza anterioară în oglindă Bisericii şi oricărei organizaţii. O societate în care mentalitatea cu privire la binele din istorie ar fi de acest fel ar fi mai eficientă, mai puţin manipulabilă, piaţa pentru produse folositoare manipulărilor ar scădea. Este esenţială nu doar alegerea uneia sau a alteia dintre perspective, ci înţelegerea şi a relaţiei dintre cele două (o chestiune de ontologie şi epistemologie aplicată unui anumit domeniu al cunoaşterii, fără să fie adusă pe masă explicit în actul de educare).

Fără îndoială că cele de mai sus pot fi dezvoltate analitic mult mai fin şi pot fi ilustrate bogat din vieţile persoanelor. Într-o societate care pretinde că se bazează pe cunoaştere, cum este cea europeană, ar putea fi un proiect.

Notă

Aceste gânduri mi-au fost inspirate de a doua lectură a jurnalului lui Mihail-Radu Solcan, al cărui student am fost, fără a fi o recenzie a conţinutului acestui jurnal. Textul ar putea fi o modestă contribuţie la conturarea unui program strategic de cercetare în domeniul filosofiei ştiinţelor socio-umane în spiritul laboratorului de idei care ne-a rămas de la acest om. Avem obligaţia să conturăm o tradiţie de cercetare de acest fel bine structurată în România. Dacă tot ce e mai uman nu are vreo legătură cu instituțiile, cum am sugerat şi în în text despre binele în regimul comunist, în absența unor astfel de cuiburi rodate în timp care să ofere un loc de unde să zbori spre producerea a orice e valoros economic şi cultural nici un potențial, oricât de uriaş, nu se poate exprima. Profesorul Solcan a luptat împotriva Marelui Inchizitor ca simbol al oportunismului deturnării rostului instituțiilor, de stat, religioase, filosofice, dar a fost şi victima absenței unora funcționale sub forma unor tradiții de cercetare. Un geniu irosit de România. O situație exemplară pentru ce înseamnă să construieşti de la zero cu mintea ta. Noi nu mai e necesar să construim de la zero.

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp
Next article Festivalul de conferințe „Despre lumea în care trăim“
Previous article Melania Cincea. PSD în șah
[ Marginalia ]

[ Marginalia ]

Related Posts

Ce exprimă muzica?
April 4th, 2021

Ce exprimă muzica?

Dalina Bădescu: Anastasia Stoiciu - Memoria artei contemporane
March 28th, 2021

Dalina Bădescu: Anastasia Stoiciu - Memoria artei contemporane

Despre amintire şi uitare  în era digitală: câteva rânduri nostalgice
March 17th, 2021

Despre amintire şi uitare în era digitală: câteva rânduri nostalgice

Facebook Comments

Fluxul Marginalia
Căutarea preciziei medicale în arta traducerii: C.D. Zeletin Cultură

Căutarea preciziei medicale în arta traducerii: C.D. Zeletin

Apr 13th, 2021
Beneficiile victimizării: o interpretare evoluționistă Debate

Beneficiile victimizării: o interpretare evoluționistă

Apr 13th, 2021
Industria rasismului: cererea depășește oferta (Dinesh D'Souza) Debate

Industria rasismului: cererea depășește oferta (Dinesh D'Souza)

Apr 13th, 2021
Imaginația și voința: ești ceea ce privești Debate

Imaginația și voința: ești ceea ce privești

Apr 13th, 2021
Un naș cu inima cât un tren ALTFEL

Un naș cu inima cât un tren

Apr 12th, 2021
Mărturii despre impactul pe care l-au avut lucrările lui C.S Lewis asupra cititorilor Cultură

Mărturii despre impactul pe care l-au avut lucrările lui C.S Lewis asupra cititorilor

Apr 12th, 2021
Edith Stein: „Nu există doar un intelect teoretic, ci și unul practic, solicitat zilnic să îndeplinească cele mai diverse sarcini” Cultură

Edith Stein: „Nu există doar un intelect teoretic, ci și unul practic, solicitat zilnic să îndeplinească cele mai diverse sarcini”

Apr 12th, 2021
Virgil Iordache. “Gestionarea” vizibilității creștinilor Debate

Virgil Iordache. “Gestionarea” vizibilității creștinilor

Apr 12th, 2021
Cât de oarbă ar trebui să fie Justiția? Debate

Cât de oarbă ar trebui să fie Justiția?

Apr 11th, 2021
Câteva fragmente din ,,Balanța", de Ion Băieșu Literatură

Câteva fragmente din ,,Balanța", de Ion Băieșu

Apr 10th, 2021
Despre o anume modestie a fericirii Opinii

Despre o anume modestie a fericirii

Apr 10th, 2021
O ortodoxie blândă Cultură

O ortodoxie blândă

Apr 9th, 2021
Câteva fragmente din ,,Întoarcerea fiului risipitor”, de André Gide Cultură

Câteva fragmente din ,,Întoarcerea fiului risipitor”, de André Gide

Apr 9th, 2021
Roger Scruton: Virtutea irelevanței. O critică a pedagogiei moderne Cultură

Roger Scruton: Virtutea irelevanței. O critică a pedagogiei moderne

Apr 8th, 2021
„Datoria de a fi fericit”, prefață la Etica Nicomahică, de Stella Petecel Cultură

„Datoria de a fi fericit”, prefață la Etica Nicomahică, de Stella Petecel

Apr 7th, 2021
C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Philia Cultură

C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Philia

Apr 7th, 2021
Adrian Lemeni, „Adevăr și demonstrație” – o călătorie prin matematică, filozofie și teologie în căutarea adevărului Cultură

Adrian Lemeni, „Adevăr și demonstrație” – o călătorie prin matematică, filozofie și teologie în căutarea adevărului

Apr 6th, 2021
Cosmin Lotreanu. „Primăvara croată” (1971) între afirmare identitară, reformă și autonomie Uncategorized

Cosmin Lotreanu. „Primăvara croată” (1971) între afirmare identitară, reformă și autonomie

Apr 6th, 2021
Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos  V. Războiul ALTFEL

Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos V. Războiul

Apr 5th, 2021
Daniel Uncu. Două constructe smintite Opinii

Daniel Uncu. Două constructe smintite

Apr 5th, 2021
Câteva fragmente din „Laur”, de Evgheni Vodolazkin Cultură

Câteva fragmente din „Laur”, de Evgheni Vodolazkin

Apr 5th, 2021
Ce ne facem cu limbajul poetic? Cultură

Ce ne facem cu limbajul poetic?

Apr 5th, 2021
Feminitatea prin ochii lui Balzac Cultură

Feminitatea prin ochii lui Balzac

Apr 5th, 2021
Matematica este o formă de „supremație albă”, declară pedagogii woke într-o scrisoare Debate

Matematica este o formă de „supremație albă”, declară pedagogii woke într-o scrisoare

Apr 4th, 2021
Ce exprimă muzica? Cultura

Ce exprimă muzica?

Apr 4th, 2021
D. P. Aligică: Recomandare la recomandare Debate

D. P. Aligică: Recomandare la recomandare

Apr 3rd, 2021
Câteva fragmente din „Maestrul și Margareta” de Mihail Bulgakov Literatură

Câteva fragmente din „Maestrul și Margareta” de Mihail Bulgakov

Apr 3rd, 2021
Credința din perspectivă fenomenologică Filozofie

Credința din perspectivă fenomenologică

Apr 3rd, 2021
Cele 7 idei centrale ale gândirii lui C. S. Lewis Cultură

Cele 7 idei centrale ale gândirii lui C. S. Lewis

Apr 2nd, 2021
Câteva fragmente din „Lupul de stepă”, de Herman Hesse Cultură

Câteva fragmente din „Lupul de stepă”, de Herman Hesse

Apr 2nd, 2021
„Liceu, cimitir al tinereții mele”: ce cred liceenii despre sistemul de educație din România? Cultură

„Liceu, cimitir al tinereții mele”: ce cred liceenii despre sistemul de educație din România?

Apr 1st, 2021
De ce au muzicienii nevoie de filozofie Cultură

De ce au muzicienii nevoie de filozofie

Apr 1st, 2021
Câteva idei despre matematică și logică, de Bertrand Russell Cultură

Câteva idei despre matematică și logică, de Bertrand Russell

Mar 31st, 2021
Este renașterea cazuisticii despre cazuistică? Filozofie

Este renașterea cazuisticii despre cazuistică?

Mar 31st, 2021
Pandemie, isterie şi politica prudenţei Opinii

Pandemie, isterie şi politica prudenţei

Mar 31st, 2021
Daniela Marinescu: Ode to Oblivion sau despre cum să faci un film de succes in 2020 ALTFEL

Daniela Marinescu: Ode to Oblivion sau despre cum să faci un film de succes in 2020

Mar 31st, 2021
Gertrude Stein, o femeie cu o pasiune copleșitoare pentru artă Artă

Gertrude Stein, o femeie cu o pasiune copleșitoare pentru artă

Mar 30th, 2021
Mozart, înlocuit cu Dua Lipa. Universitatea Oxford va renunța la predarea muzicii clasice în numele corectitudinii politice Debate

Mozart, înlocuit cu Dua Lipa. Universitatea Oxford va renunța la predarea muzicii clasice în numele corectitudinii politice

Mar 30th, 2021
Câteva fragmente din „Narcis și Gură de Aur”, de Herman Hesse Literatură

Câteva fragmente din „Narcis și Gură de Aur”, de Herman Hesse

Mar 29th, 2021
Guvernul încalcă dreptul la proprietate privată al românilor Debate

Guvernul încalcă dreptul la proprietate privată al românilor

Mar 29th, 2021
Silviu Man. Cei patru care au speriat Capernaumul ALTFEL

Silviu Man. Cei patru care au speriat Capernaumul

Mar 29th, 2021
Teodor Baconschi. Vaccin, creștinism, negaționism Opinii

Teodor Baconschi. Vaccin, creștinism, negaționism

Mar 29th, 2021
  • Despre Marginalia etc.
  • Contact
  • Back to top
© Marginalia 2018. Toate drepturile rezervate.
Website realizat de Marginalia.