Virgil Iordache. Biserica, statul și râmele lui Darwin

În acest text pun la dispoziția publicului larg trei instrumente formale pentru a-și reprezenta relația dintre Biserică și stat: hiperciclul, ciclul adaptativ și panarhia. Ultima carte a lui Charles Darwin (Darwin 1881) se ocupă cu rolul râmelor în funcționarea solului: constată că bunul mers al plantelor ajută râmele să trăiască, iar faptul că rămele se hrănesc în sol și trăiesc bine ajută plantele la rândul lor să trăiască. Avem o primă documentare a ceea ce azi numim hiperciclu, un mecanism prin care sistemele productive se organizează în sisteme mai complexe prin susținere reciprocă (figura 1). Dar cum se schimbă solul cu totul, sau societatea ca întreg, în timp ?

 Exemplu de hiperciclu foarte simplu: plantele furnizează resurse râmelor, râmele furnizează servicii plantelor (după Amor și colab. 2017). Hiperciclul are loc în sistemul sol-plante.

Un instrument euristic pentru a cerceta ce se întâmplă cu tot sistemul în care au loc hipercicluri de felul celui din figura 1 este ciclul adaptativ (figura 2). De-a lungul timpului, mult mai lung decât cel al vieții entităților care formează hiperciluri mai rapide în interior, are loc 1) o creștere a producției de ansamblu prin exploatarea resurselor, apoi 2) o păstrare constantă a producției și o intensificare a serviciilor cu accent pe conservarea resurselor, la un moment dat 3) sistemul intră în colaps și resursele imobilizate în hipercicluri se eliberează și 4) urmează o etapă de reorganizare.

  Cele patru etape ale unui cicul adaptativ (sursa aici)

Panarhia introduce explicit noțiunea de scară de observare (de timp, în spațiu, de mărime a rețelei sociale sau economice, de complexitate a sistemului și număr de variabile observabile în el, etc) astfel: există cicluri adaptative mai rapide și mai localizate, de scări mai mici, și cicluri adaptative mai lente și mai extinse ca scără, și între acestea sunt legături cauzale (figura 3). De exemplu etapele de conservare la scări mari pot iniția pe cele de reorganizarea urmată de creștere și acumulare la scări mai mici, iar etapele de colaps la scări mici, dar având loc în multe astfel de sisteme complexe mai simple, poate inițial etapa de eliberare a resurselor la scări mari, destabilizându-le.

 Noțiunea de panarhie (sursa aici) cu sugerarea unor legături între fazele ciclurilor adaptative de diferită scări.

Noțiunile de hiperciclu, ciclul adaptativ și panarhie sunt formale, nu au un conținut obligatoriu, sunt extrase din observarea multor situații empirice și se pot eventual formaliza matematic. Toate aceste noțiuni se pot aplica pentru interpretarea observațiilor empirice în cele mai variate contexte unde avem de a face cu entități productive naturale, mentale, sociale, economice, culturale, spirituale, mixte.

Relația dintre Biserică și stat în cadrul unei țări sau al unei entități suprastatele poate fi gândită în termenii unui hiperciclu mai complicat decât cel cercetat de Darwin, dar și complementar prin prisma felului cum are loc schimbarea în timp și apar ciclurile adaptative. În funcție de scara de timp a obervațiilor empirice (mai scurtă sau mai îndelungată) poate fi util un anumit instrument formal, sau altul. Dacă observăm că scara de timp a funcționării lumii (“solului” darwinian) în care se află Biserica e mult mai mare empiric, istoric, ca a statului, putem gândi și în termeni de panarhie, în sensul că anumite valori conservate la această scară mare ajută la reinițiera funcționării țărilor cu noi forme ale statelor forme după ce forma veche a colapsat. Dacă statele decid să distrugă Biserica local și construiesc forme noi de cvasi-spiritualitate pe care le controlează (cazul comunist în Coreea de Nord, sau poate al Chinei, sau idealul spiritual corectitudinii politice ), atunci relația e inversă și viabilitatea lumilor spirituale construite va depinde de cum funcționează statul respectiv.

În acest text nu urmărim un adevăr empiric sau altul, acesta depinde de rezultatul cercetărilor efective asupra situațiilor din teren, ci numai să arătăm că modul de gândire poate fi mult mai nuanțat și subtil decât simplele descrierei gramaticale în limbaj comun ne permit. Instrumentele formale reprezentate grafic, vizual, sunt accesibile publicului larg și ne permit exprimarea mult mai fină a unor intuiții sau observații despre sisteme complexe în care trăim.

Nu e exclus ca aceste noțiuni formale să aibă și vreo utilitate teologică (de exemplu, ciclul adaptativ al unui sistem complex cu variabile lumești și spirituale poate fi unic și poate avea în creștinism o fază de organizare – Creația, una de exploatare a resurselor lumești după cădere, una de creștere și conservare după Întrupare, una de elaberare și colaps la a doua venire, și una de reorganizare prin Judecată și de stabilizare în veșnicie; în alte religii pot fi mai multe cicluri cu specificări diferite ale felului cum au loc procesele din structura lor), dar acest tip discuții iese din cadrul acestui text.

Bibliografie

Amor D. R., Montanez R., Duran-Nebreda S., Sole R., 2017, Spatial dynamics of synthetic microbial mutualists and their parasites, PLOS Computational Biology, 13(8): e1005689. https://doi.org/10.1371/journal.pcbi.1005689

Darwin, C. R. 1881. The formation of vegetable mould, through the action of worms. London: John Murray, mai multe 

Notă:

Text apărut și pe blogul autorului aici https://studentecologie.blogspot.com/2020/11/biserica-statul-si-ramele-lui-darwin.html