Virgil Iordache. Creştin-democrația ortodoxā: o necesitate

Situația prezenței grăiește de la sine. Propaganda agresivă de stat pentru controlul populației a inhibat participarea la exercitarea drepturilor fundamentale. Decizia multor creștini de a nu participa după ce au perceput că viața lor duhovnicească a fost agresată e firească și probabil că a fost luată în calcul când s-au restricționat unele pelerinaje importante. Rezultatul va fi că indiferent cât de reformist va fi noul parlament, el nu va avea o legitimitate foarte mare. Îmi imaginez că și acest lucru a fost luat în calcul, că nu avem de a face cu erori politice grave.

Cum inteligența aparatului de stat este indiscutabilă rezultă că avem de a face cu o manevră de o subtilitate aparte. Poate că e legată și de rolul politic important al lui Ion Iliescu în partea finală a vieții: un stat în care credința să fie la fel ca în comunism ceva rușinos. Domnul Iliescu a dat un semnal de neparticipare categoriei sale de vârstă și nostalgicilor comuniști ca să încurajeze o schimbare în sensul celei la masa căreia a primit și partidul său un loc durabil. Va trebui să i se mulțumească public de către cei cu comportament imatur din unele partide. Datorită lui vor putea să conducă fiind controlați strâns de urmașii foștilor comuniști, până când aceștia din urmă vor putea să se rebrănduiască.

În esență problema pe care o avem de rezolvat este cum să existe o democrație liberală fără implicarea majorității poporului. Nu ne interesează tot poporul, ne interesează poporul nostru, cel fără trecut. Un popor minoritar numai cu prezent și viitor, o locomotivă la nimic.

În aceste condiții devine de interes public un proiect CD ortodox, nu pe mimetism catolic sau american. N-are nici o relevanțā cā n-a mai existat sau cā în occident e în declin curentul. Poate evolua cultural în Romãnia şi poate avea succes dacā oamenii îl împārtāşesc. Într-o abordare evolutivā şi policentricā aceste lucruri sunt posibile. Este dreptul majorității poporului român să fie reprezentată.