Virgil Iordache. Cum scăpăm de toaletele din curtea școlii ?

Începe școala, copiii și tinerii au nevoie de noi. Doamna Ministru Anisie cere idei cetățenilor într-un mesaj recent pe FB. Din punct de vedere retoric logosul (mesajul) micului său discurs vizează crearea unui portofoliu de idei potențial folositoare,  patosul constă în emoții acceptate în România ca asociate identității de gen feminine, iar etosul (felul cum nise prezintă pe sine) vizează valorile bunei intenții și cooperării pentru rezolvarea problemelor publice.

Oamenii sufletiști au avut reacții emoționale de susținere, cei fără cultură managerială sau adversarii politici au luat-o ca pe un mesaj de deresponsabilizare, iar persoanele care se ocupă cu managementul la diverse niveluri au putut sesiza fie un mesaj de comunicare pentru gestionarea crizei, fie unul care pe lângă acest rost dă un semnal și pentru evoluții importante către o abordare parțial descentralizată, policentrică în sistemul de educație, cu mult mai multă putere de decizie la nivel local. Chiar dacă a fost numai parte dintr-o comunicare de criză, mesajul poate fi preluat în interesul public către o interpretarea mai largă, strategică.

Trebuie spus că nu e nimic nou la nivel declarativ și chiar legislativ în descentralizare, ceea ce poate fi nou este o analiză structurată cu decizii raționale asupra gradului de descentralizare, a distribuției pe tipuri de niveluri educaționale și din punct de vedere geografic, împreună cu furnizarea unor instrumente instituționale care să catalizeze obținere de resurse care să suplimenteze pe cele ale statului. Pentru a cataliza în societatea civilă producerea unor contribuții avizate la această analiză în acest text:

• pun la dispoziția publicului o schemă clasică despre co-management (figura 1),
• iar la dispoziția publicului și a decidenților câteva idei, ca într-o etapă ne-critică de generare a pachetului de idei care ar putea fi folositoare (eng. brainstorming; e urmată de selectarea ideilor relevante pe baza unor criterii) (tabelul 1).

Figura 1 Un model teoretic al co-managementului aplicat pe scară largă în managementul resurselor naturale (după Charles 2000). Funcția matematică de co-management variază de la o abordare bazată pe instrucțiuni (decizii centralizate urmate de indicații cum să fie puse în practică) la una informativă (deciziile se iau de către beneficiari, iar autoritățile (cei care administrează servicile publice) sunt numai informați.

Tabelul 1 Exemplu de idei ne-evaluate critic pentru un pachet mai larg de idei produse de societatea civilă și aflate la dispoziția celor interesați de soarta sistemului public de educației.

Comentarii

Așa numitele etape de consultare a publicului și actorilor sociali care duc la planuri guvernamentale sunt asociate unui model consultativ de co-management (figura 1), cu un rol mic al beneficiarilor.

Tipul de co-management potrivit, adică eficace (să ducă la atingerea scopurilor) și eficient (să producă multe servicii cu resurse cât mai puține) nu este o simplă decizie politică, el depinde de capitalul de cunoaștere al beneficiarilor și autorităților, de capitalul social specific comunităților respectiv, instituțiile existente, resursele disponibile. Orientarea statului către un co-management consultativ poate fi potrivit în etape de relativă imaturitate economică și socială. Cu cât puterea economică a beneficiarilor e mai mare și capitalul social se dezvoltă, cooperarea beneficiarilor în interes comun e mai ușoară, cu atât va exista o cerere mai mare pentru o variantă de co-management cu pondere mai mare a beneficiarilor în procesul de management. Există o heterogenitate geografică mare a acestor factori, ceea ce face ineficient și ineficace un singur tip de co-management aplicat omogen la scară națională. Semnalul dat de către postarea doamnei Ministru Anisie poate fi citit în acest sens.

Teoria co-managementului e diferită de cea a co-producției serviciilor publice și nu trebuie confundate. Co-producția implică beneficiarii în procesul efectiv de producție, co-managementul numai în decizii cu privire la rezolvarea unor probleme asociate producției odată modul ei de desfășurare decis. Co-producția educației dincolo de contribuția prin învățare ar însemna implicarea beneficiarilor (elevilor, studenților, celor care se formează), în acțiunile specifice profesorilor. În opinia mea asimetria relației maestru-ucenic sau educator-educat este absolut necesară funcționării procesului de predare-învățare. Nu se pun problema unei co-producții a educației la nivel operațional, dar se poate face un co-management mai performant la nivel strategic în toate organizațiile.

Elementul cheie pentru un co-management al sistemului public din România cu pondere mai mare a beneficiarilor este probabil în acest moment crearea unor stimulente pozitive pentru implicarea agenților economici privați în finanțarea unor proiecte educaționale sub constrângerea absenței oricărui caracter politic de partid al acestor contribuții. Contribuțiile trebuie să aducă exclusiv avantaje economice, de prestigiu, utilizabile numai indirect politic. Dacă cei care vor contribui la mai bunul mers al instituțiilor publice de educație vor cere informal la schimb servicii politice n-am făcut decât să sărim din lac în puț. Apariția unor astfel de eventuale situații va trebui descurajată prin stimulente negative puternice, probabil de tip financiar.

Este esențial pentru soarta copiilor și a celor tineri ca fiecare să facem tot ce putem mai bine acolo unde suntem.

Notă:

Text apărut inițial pe platforma Contributors aici.