Virgil Iordache. Fapte în Adevăr. Note de lectură la ”Maladia ideologiei şi terapia Adevărului”

January 25th, 2021 [ Marginalia ] Debate comments

Afirmaţii cheie :

Textul cărţii “Maladia ideologiei şi terapia Adevărului” de IPS Ignatie este duhovnicesc, deasupra ideologiilor;
Cartea este şi ortodoxă şi clar fără idealizări pro-atlantică, prima de acest fel a unui ierarh;
Cartea are recomandări de la patru intelectuali publici: Cristian Pătrăşconiu, Adrian Papahagi, Sever Voinescu şi Teodor Baconschi

Crucea şi recunoştinţa

Acum câţiva ani un profesor de biologie creştin a găsit pe birou de la elevii lui atei o cruce mare de ipsos. A pus-o în rucsac, a urcat un munte şi a aşezat-o într-un loc, aşa cum sunt multe cruci prin munţi. Peste câţiva ani a primit de la un om din acea generaţie câteva astfel de rânduri : “vă mulţumesc pentru tot ce ne-aţi învăţat să gândim singuri. Îmi doresc să fi apreciat mai mult şi la timp acest aspect.”

IPS Ignatie spune [1] : “viaţa creştinului coincide şi cu răstignirea lui pentru credinţa în Iubirea crucificată” (pagina 131). Recunoştinţa vine întotdeauna după fapta bună şi cel mai adesea vine pe lumea sau din lumea cealaltă : fie oamenii îţi mulţumesc atunci când eşti cu ei numai în duh, fie îţi mulţumesc când sunt ei înşişi numai în duh. Recunoştinţa manifestată de aici arată o schimbare a vieţii propii, iar cei care o primesc nu o merită : bun e numai bunul Dumnezeu. Nu e mare lucru să duci o cruce, toţi oamenii duc una.

Terapia Adevărului

A trăi în Adevăr înseamnă a trăi în rugăciune şi comuniune euharistică. În actul gândirii şi scrisului cei mai mulţi nu ne şi rugăm. Vor fi fiind unele persoane care scriind o carte se roagă fără de cuvinte fiind continuu deschişi cu inima spre Dumnezeu, dar aceasta o pot vedea numai ceilalţi după folosul a ce s-a gândit şi s-a scris. Dacă au văzut-o, trebuie să tacă despre asta, cel puţin cât timp cei despre care cred asta sunt încă în viaţă.

Ideologia este o întrupare politică a cuvântului rostit fără rugăciune. Cuvântul de acest fel vrea să domine, nu să iubească, să impună punctul de vedere mai mult sau mai puţin constrângător. Este o trădare a Cuvântului, un furt al prestigiului Lui, o impostură omniprezentă prin natura căzută a lumii şi din care uneori luptăm pentru a ieşi. Când ? Mai ales atunci când răul făcut devine evident, covârşitor.

În primul rând poţi să te străduieşti să ieşi din ideologie tu, ca persoană, şi abia apoi să încerci să fii de folos în această privinţă altora. Lupta nu poate fi de unul singur, ci împreună cu Hristos, Adevărul persoană. Adevărul prin fiinţa sa nu este singur niciodată, fiind Treime. Ideologia este rezultatul singurătăţii oamenilor ajunşi în stare de monade fără ferestre. Ei caută pe căi greşit alese să iasă din singurătate, se masifică. Ideologia e o fundătură într-un labirint lumesc, un cotlon într-o peşteră care pare să mai continue, dar în realitate se tot îngustează dând impresia că s-ar putea trece. Unii văd realitatea, alţii o refuză, se automanipulează prin mecanisme psihologice. În ideologie merită să intri numai pentru a o cunoaşte şi apoi a ieşi.

Prin lucrarea permanentă în lume, dacă suntem atenţi la ea, suntem ajutaţi să răzbim. Dumnezeu a rânduit o capcană diavolilor : prin ideologii opuse diavolii cu gând de dezbinare se împiedică unii pe alţii până la un punct. Oamenii pot face o figură de apărare cu ei, le pot folosi propria energie împotriva lor. Răul în lume e mult mai mare în condiţii de monopol politic. Nici o ideologie nu e bună în sine, toate au seminţele răului în ele, dar pluralitatea lor şi un sistem de verificări şi contraponderi, statul de drept, atenuează răul şi dau spaţiu de respirare a libertăţii celor slabi. Cei tari pot trăi şi în carcere comuniste consumând “împărtăşiri” cu fecale de la semeni ai lor. Cei slabi ca mine preferă o societate mai liberă. Pentru că destul de mulţi suntem slabi, IPS Ignatie apără societatea mai liberă, ca să putem să lucrăm la mântuire şi noi, cei care am trăda imediat dacă am fi ispitiţi mai puternic.

Unele ideologii sunt mai rele decât altele, de exemplu cele care duc oamenii să facă ce s-a făcut în comunism şi nazism sunt cele mai rele dintre câte cunoaştem. Nu avem de ce să credem că nu pot fi unele şi mult mai rele ca acestea, dar pe care încă nu le cunoaştem. Puterea răului de a face rău are un capăt pe care omul nu îl poate vedea. Acest capăt în adâncime e întrecut în înălţime numai de puterea lui Dumnezeu de a face bine. De aceea este important să fim prudenţi şi curajoşi, să nu lăsăm să crească răul în lume. Nu că am putea face noi mare lucru, Hristos a învins deja răul, dar să facem tot ce depinde de noi. Mi se pare că acesta este un sens al cărţii “Maladia ideologiei şi terapia adevărului”: să facem tot ce depinde de noi, fiecare şi împreună.

IPS Ignatie numeşte în carte numai două ideologii: comunismul şi progresismul, pentru că lupţi împotriva ispitei celei mai apopiate ţie, adică nouă în context civic, nu împotriva tuturor ispitelor simultan, ceea ce ar fi semn de mândrie. În acest sens, cartea este smerită.

Orice stat are nevoie de ideologie şi propagandă. Există şi un context instituţional al cărţii, al părţii din lume a Bisericii şi al instituţiilor statului. Pentru serviciile de informaţii diferenţa dintre episcop şi mirean e foarte importantă, de sus poate fi controlată societatea tradiţională, nu de jos. Pentru creştin diferenţa este la fel de importantă, dar în alt sens, de sus ierarhic vin tainele, nu de jos. Cleric sau mirean, ne vom feri de instrumentalizarea potenţială a Bisericii de către stat, de ideologizarea ei indirectă prin terapia Adevărului: “ „Fiţi înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii” (Matei 10, 16). În acest sens, cartea este înţeleaptă.

O cheie de interpretare

Din perspectivă ideologică o cheie de interpretare a cărţii este la pagina 17: “Toate fondurile obţinute din vânzarea acestei cărţi vor fi folosite pentru susţinerea activităţilor social-caritative ale Episcopiei Huşilor”. Apărăm capitalismul şi societatea mai liberă în mod paradoxal, fără a face profit din asta. Subminpm tentaţia exceselor lăcomiei prin exemplul personal. Cărtica ne poate vorbi convingător despre răul ideologiilor pentru că este trans-ideologică.

Cine nu face la fel nu poate vorbi la fel. Cine face bani din cărţi, cine se promovează pe sine însuşi, e de dorit să pună pe masă cărţi mai structurate, mai ample, mai “solide”. Acea soliditate a mărfii care să merite banii mai mulţi, dacă ceri mulţi. Nici cine face politică nu poate vorbi la fel. Conservatorismul proocidental, o ideologie nenumită în carte, e la un nivel mai lumesc ca discursul IPS Ignatie prin numirea şi lipsirea de universalitate a cāilor de exprimare a libertāții şi asocierea cu partide. Nu poate fi transideologic ceea ce susţine un partid. Liberalismul clasic instituționalist e şi el sub acest nivel prin realismul prea tare aplicat regularitāților asociate proceselor capitaliste şi relaţia directă de colaborare cu lumea profitului. Aceste ideologii sunt mai bune ca cele combătute în carte, dar au potenţialul lor de pantă alunecoasă spre rău. Să nu alunecăm la vale ! Cum ? Prin trăirea în Adevăr.

Ce scrie IPS Ignatie, şi ar fi putut scrie oricare alt episcop, e ca o navā a harului prin apele lumii de azi, desluşire directā înduhovnicitā a înţelesului lumii. Nu aş spune citire, pentru că desluşirea e anterioara ca operaţie cărţilor şi lecturii. Peste mii de ani poate că nu vor mai fi cărţi, dar dezvăluirea sensului prin cuvinte s-ar putea să continue. Desluşirea generează ordine prin atenție şi discernāmânt fārā rigidizare în structuri complet obiective, independente de voințā şi libertate, fără idolatrizarea stabilităţii culturale a cunoaşterii ştiinţifice şi teoretice filosofice. Este dincolo de obiectiv şi subiectiv, punctează superioritatea ontologică a metaforei şi poeziei în faţa matematicii, e un împreună fără individualism şi relaţionare ulterioră, fără mulţime de entităţi şi operaţii cu ele, e dragoste.

Ceva de felul acesta în nenumārate ipostaze personale atente reciproc trebuie sā fi existat la scarā socialā relevantā în vremea formārii civilizației europene.

Încheiere

Îi suntem recunoscători IPS Ignatie pentru că a scris cele din “Maladia ideologiei şi terapia Adevărului”, dar nu îl putem lăuda. Dacă l-am lăuda l-am ispiti, iar dacă l-am critica l-am nedreptăţii. Preasfinţia sa imită pe Hristos cruficându-se civic, să imităm şi noi pe Hristos şi pe Preasfinţia sa. Tot ce avem de făcut e să ne străduim să trăim şi noi în Adevăr şi să facem după puterile fiecăruia.

Un volum pe care mirenii am putea să îl dezvoltăm în fapte de folos, materiale, culturale, după talanţii fiecăruia. Fapte în Adevăr.