Virgil Iordache. Fericiţi cei care (nu) vor merge la referendum

Oricine poate observa multă înţelepciune şi toleranţă în atitudinile şi afirmaţiile cu privire la participarea la referendumul pentru familie. Cei care nu au preocupări religioase înţeleg pe deplin şi acceptă că poate exista o dinamică naturală a textului Constituţiei la care au dreptul să încerce să contribuie şi oamenii credincioşi prin preferinţele lor. Creştinii ştiu şi ei că nimeni nu s-a mântuit sau, Doamne fereşte, a ajuns în iad pentru că a ieşit la vreun vot într-o democraţie liberală sau pentru că n-a ieşit. Mai ştiu şi că drepturile omului sunt o bază de discuţie cu toată lumea civilizată, cum este şi să nu scuipi pe jos la o recepţie şi altele de acest fel.

E plăcut să observi că toţi cetăţenii acceptă matur fireasca poziţionarea faţă de ce se va vota prin prisma valorilor personale, că doar de-asta există mai mult posibilităţi legale, da, nu sau absenţa de la vot, că resping cu bun simţ vehemenţa şi pretenţia de a cunoaşte ce vrea altul de la viaţa lui, sau mai rău, ce trebuie să facă din viaţa lui.

Ca popor înţelept nu suntem străini nici de gândul că e lipsit de orice eficienţă să incluzi stipulări morale în acte legislative, fie ele despre familie sau furt, că viaţa morală e temelia dreptului, nu invers, că trebuie dat Cezarului ce al Cezarului, iar morala n-are treabă cu Cezarul, cu puterea şi resursele. Nu ne intrigă nici că lideri de instituţii religioase îndeamnă la participare, ce altceva ar putea să facă, organizaţiile nu funcţionează doar cu cultură organizaţională şi rugăciuni.

Votul despre familie, fiind în curtea Cezarului, e despre putere şi resurse. Unii dintre noi vrem ca famiile formate din bărbat şi femeie să aibă mai multă putere şi resurse şi credem că prin acest vot se va rezolva ceva.

Alţii, îi numeri pe degete, credem că singurul motiv realist pentru un da la Referendum ar fi fără nici o legătură cu familia, si anume de a crea încrederea că Biserica în diversele ei confesiuni poate avea acțiuni civice eficiente într-o democrație liberală si că generează o anume unitate de opinii la scară națională. Deja pentru oricine scanează periodic toate agenţiile de ştiri e limpede că Părintele Patriarh preia ceva din rolul simbolic prezidențial în absența oricărui actor politic capabil să facă asta în funcție sau ca viitor candidat. Geopolitic e poate ok, adaptat stadiului infantil de dezvoltare a societății noastre. Ca să meargă trebuie câștigată bătălia de propagandă pe simbolul eventualului succes al da-ului care va urma după. Nu e evident cine ar putea duce această bătălie şi cu ce canale de comunicare, dar poate că există pregătite şi nu se văd, stau întru ascuns.

Altminteri eficiența protejării familiei pe această cale va fi mai degrabă nulă, pentru că mulți nu vor asta, chiar dacă spun altceva. Oamenii au doar nevoie de impresia că fac ceva, datele publicate recent în Le Monde si statistica avorturilor si natalității arătând realitatea pe care o vor românii. Instrumenrele eficiente sunt cele economice stimulatoare ale cuplurilor tinere. Cu tineri săraci şi cu mulţi copii o să distrugem doar orice pondere creştină în viaţa publică, ea însăşi consumatoare de resurse.

Critica vehementă a referendumului nu ajută nici ea la nimic, devreme ce vântul bate invers. Politicienii care o fac s-ar putea concentra pe parteneriatul civil fără drept de adopție a copiilor, e ceva constructiv.

Purismul moral nu are ce căuta în nici un partid. Morala constrânge exclusiv persoane umane, fie ele si trup al lui Hristos. Partidele si orice organizații nu sunt parte din trupul lui Hristos, sunt construcții umane.

Şi oamenii “noi” şi oamenii “vechi” au o singură lume, aceea a omenilor. Nu eşti cu nimic mai bun nici dacă eşti nou, nici dacă eşti vechi, eşti mai bun dacă faci fapte bune şi ştii că eşti rău. Politica nu are nici o legătură cu faptele bune, intră la servicii pe bani.

Fericiţi cei care (nu) vor merge la referendum.

Pace şi bucurie.

Foto: Sf. Ştefan cel Mare dăruind Maicii Domnului o construcţie instituţională. Arsanaua Mănăstirii Vatoped, Sf. Munte Athos.