“Nu vă încredeţi în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este izbăvire. Ieşi-va duhul lor şi se vor întoarce în pământ. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor. Fericit cel ce are ajutor pe Dumnezeul lui Iacov, nădejdea lui, în Domnul Dumnezeul lui” (Ps. 145,3-5)
Actuala putere din România are un rol de etapă în subminarea proiectului european. Şi-l exercită prin folosirea ipocrită a vocabularului instituţiilor europene acţionând în fapt împotriva lor.
Agresiunea este asupra capitalului simbolic al unor cuvinte precum dreptate şi merit. Dacă vor reuşi să împiedice persoana care merită cel mai mult dintre candidaţi să acceadă la funcţia de procuror-şef european ideea de meritocraţie va fi discreditată definitiv în România. Nimeni nu va mai crede că cei care au învins Europa mai pot fi opriţi să facă ce vor. Nu va mai exista nici o speranţă că occidentul poate influenţa cu ceva evoluţia lucrurilor în ţara noastră.
S-a ajuns la această situaţie prin excesele socialiste ale Bruxelles-ului în linie cu ale globalismul instituţionalizat care au dus la criza trans-atlantică şi au redus presiunea pentru civilizarea României. Acum se poate juca la mai multe capete, ceea ce înainte nu era posibil.
O parte din sistemul din România a evoluat prooccidental şi susţine obiectivele europene de servire a cetăţeanului, chiar dacă într-o formă semi-militarizată din punct de vedere al structurilor de putere. Cealaltă parte a evoluat putinist, încearcă să asigure intern o stabilitate în stil autoritarist, a pumnului în gură, iar în plan extern să ofere câştiguri economice celor care sunt dispuşi să o agreeze.
Sub-sistemul putinist, care îl numeşte pe celălalt sub-sistem “stat paralel” mai are doar o scurtă fereastră de oportunitate, declinul în sondaje al oamenilor săi împinşi în faţă fiind evident, drept pentru care face tot ce are puterea să facă pentru a nu mai exista alegeri libere, sau dacă vor mai exista, pierderile să fie cât mai mici până la revenirea la putere. Ocupă toate poziţiile, distruge tot ce e timp să distrugă din construcţia instituţională prooccidentală.
Un pas în acest proces este încercarea de lichidare a simbolului Kovesi, în care occidentul a investit mult. Împrejurarea candidaturii sale face posibilă împuşcarea a doi iepuri dintr-o lovitură, oprirea sa servind şi interesele mafiei pe plan naţional, şi pe cele ale aliaţilor ei autoritarişti.
În cazul în care Bruxelles-ul va da dovadă de impotenţă politică şi nu va face ce e de făcut perspectivele pentru cetăţenii pro-occidentali din România sunt un val imediat de agresiune, reprimare, reţineri abuzive, urmate de transformarea României într-un stat de felul Rusiei.
Rămâne de văzut dacă decidenţii europeni sunt capabili să dea un semnal puternic că zbaterile mafiei filoruse, din care în România aflăm doar o parte a reţelei trans-naţionale, sunt inutile. Dacă îl dau putem spera că democraţia liberală va supravieţui ca sistem politic.
Ar fi ceva neaşteptat, împotriva naivităţilor de până acum, dar speranţa moare ultima.