Virgil Iordache. Neamul și națiunea civilă : soluții diferite la penuria de resursă umană

Cunoașterea omenească este numai o gropiță pe țărmul oceanului lumii spirituale, o știm dintr-o anecdotă duhovnicească. Ar putea, totuși, să fie de un oarecare folos în alegerea mijloacelor pentru a ne atinge scopurile.

Se caută cu asiduitate asistenți de cercetare calificați pentru proiecte, tineri monahi și monahii pentru mănăstiri, muncitori pentru șantiere, etc. Cererea depășește cu mult oferta. O soluție operațională este acceptarea unei migrații extracomunitare controlate, alta este stimularea unei eventuale reveniri a cetățenilor români plecați la muncă în altă parte.

Chiar dacă în managementul există preferințe personale în privința recrutării pe criterii de aparteneță la neam, până la urmă ceea ce contează este eficacitatea organizației, supreviețuirea ei. Se pot ține în viață valori culturale care duc strategic la faliment doar o vreme, suficient de lungă ca să faci viața grea tuturor, dar prea scurtă ca să schimbi condițiile obiective din lumea largă: distribuția polarizată a resurselor și a densității populaților umane.

Pe nimeni din cei care iau decizii la scară mare nu îi interesează mizele de scară mică ale vieții oamenilor (mădulare ale neamului sau cetățeni ai națiunii), ci propriile proiecte și responsabilități organizaționale. Sistemul democratic oferă avantajul indiscutabil al posibilității de a influența agenda celor cu putere de decizie prin acțiuni civice și politice. Mecanismul influențării are la bază faptul că deși nu interesează pe nimeni problemele oamenilor, trebuie să îi intereseze, adică există datoria ca în agenda personală a managerilor să intre și ceva din agenda celor manageriați. Acest trebuie ține de cadrul moral general în care operează țara respectivă, este un fapt instituțional informal. Când acest cadru moral nu e funcțional, regula se relaxează până la a nu mai exista nici un trebuie.

Creștinismul oferă o anumită modalitate de a ține în viață cadrul moral, idealul educației iluministe propune altă variantă. Opțiunea pentru o entitate socială de tip neam e aliată în mod contingent cu creștinismul ortodox, iar cea pentru o entitate socială de tip națiune civilă e aliată prin istoricul ei de evoluție culturală cu speranța unei morale fundamentate prin educație.

Existența acestor alianțe tradiționale face să existe încredere și interese comune între exponenții părților aflate în alianță și costuri de tranzacție mai mari sau mai mici cu cei din formula alternativă. Dacă cineva dorește în România creștinism ortodox cuplat cu națiune civică nu e imposibil, dar ar fi necesară acoperirea costurilor de tranzacție pentru a începe această cooperare. Ele sunt atât de mari încât implică un proces de durată, de scara deceniilor.

În acest timp penuria de resursă umană nu așteaptă, se manifestă la scara lunilor și anilor, pensiile trebuie plătite (mai ales cele speciale, dar și celelalte pentru acoperirea marilor beneficiari ai sistemului), organizațiile puternicilor trebuie să funcționeze și să producă profituri, instituțiile care susțin capitalul simbolic iluminist sau religios trebuie să funcționeze.

Nu poate exista nici o soluție win-win la această situție, unii pierd când alții câștigă. Situația e generată de faptul că acțiunea este într-un cadru istoric dat care nu permite formularea unei soluții win-win la scara de timp scurtă a fenomenelor care duc la dispute. Tot ce se poate face este ca pierderile să nu fie atât de masive încât să ducă la respingerea de către loseri a întregului cadru instituțional în care au loc toate aceste procese: a statelor, a uniunilor de state. Retoricile grupale excesive nu ajută la asta, dar. pe de altă parte, orice retorică moderată la vârf e percepută ca un mesaj de slăbiciune de către partea adversă care își va elimina liderul slab. Escaladarea retoricilor ține de natura proceselor sociale grupale. De unde poate veni atunci moderația ?

Moderația poate veni, pe de o parte, ieșind din gropița cunoașterii. Că o faci urmând pe Hristos sau pe Isaiah Berlin sau pe Socrate sau pe altcineva sau ai un buns simț nativ, whatever that means, este alegerea fiecăruia. Vei ști atunci să fii ponderat ca lider păstrând leadership-ul. Să lucrezi cu onestitate într-o instituție de educație sau în Biserică implică să spui limpede și neofensator aceste lucruri pe înțelesul celor aflați la putere, nu să le treci cu vederea din rațiuni de bun mers al organizației. Asta se face discutând public despre idei și valori, nu despre persoane.

Moderația mai poate veni, pe de altă parte, din frică sub presiunea unui puteri mai mari. Frica păzește pepenii. Puterea care operează în zona noastră este SUA, UE tinde să fie mai degrabă o parte a situației, nu a putut gestiona intern cu succes problema penuriei de resursă umană. SUA prin interesele din zonă pot asigura că nu va avea loc o escaladare distructivă a conflictului între formulele neam creștin – națiune civică luminată. Națiune civică luminată prevalează și va prevala în România pe plan politic deoarece Rusia a politizat excesiv ideea de neam creștin în propaganda dughinistă ca instrument de soft power.

În acest cadru este avantajos pentru cetățeni să avem libertățile garantate de apartenența la UE și spațiul atlantic. Nu vrem să fim doar resursă umane pentru proiectele de scară mare ale unor politicieni abuzivi și cei care îi împing în față.

Aceste libertăți sunt ținută în viață de presiunea oamenilor liberi mai puternici ca noi din țările occidentale asupra propriilor lideri potențial abuzivi. Trebuie să le semnalăm că și în Romînia sunt unii asemenea lor, chiar dacă nu dominăm numeric, să formăm rețele de cooperare profesională și personală, să le fim recunoscători și să susținem și noi pe cei mai mici sau mai slabi care vor să fie liberi.