Am făcut public de acum doi ani dosarul meu de la securitate aici și cred în continuare că aceasta este cea mai bună soluția pentru a evita orice fel de manipulări în acest domeniu.
Este limpede că cei care au recrutat și folosit informatorii au o continuitate din perioada comunistă până acum, la fel de elegant sunt tratați și agenții dubli, cu responsabilități interne și externe în spațiul occidental (nu îmi dau seama dacă și cei cu responsabilități în fostul spațiu sovietic(, în timp ce agenții lichidabili, de unică folosință sunt periodic sub lumina reflectoarelor.
Există o interferență exagerată din aceste perspective în funcționarea naturală a organizațiilor publice, a societății civile și a pieței politice. Avem ca exemplar cazul doamnei Mona Muscă, o personalitate politică excepțională care ar fi ridicat mult nivelul dezbaterilor publice din România, și cel mai recent avem cazul domnului Băsescu având ca scop eliminarea vehiculului său politic de piața politică pentru a asigura un oligopol partinic mai ușor de controlat și a submina încercările de creare a unui pol creștin-democrat. La scară mai mică oricine poate da exemple de perturbare a proceselor care susțin atingerea scopurilor organizaționale din instituțiile în care lucrează, a mecanismelor meritocratice. Iar la scară națională disputele publice care au escaladat în ultimii ani nu sunt străine de aceste lucruri, afectându-ne pe toți.
Vrem să fim o democrație liberală și poate că ar fi cazul ca aceste aspecte să fie clarificate odată pentru totdeauna. Cum instituțiile statului par să nu aibă nici un interes să o facă, altminteri ar fi făcut-o în treizeci de ani, o pot face cetățenii în cauză dacă doresc să trăiască într-o societate respirabilă.