Virgil Iordache. Un mesaj pentru tineri

Impuneți-vă singuri regulile corecte fără naivităţi, cu realism şi veți ajuta pe cei cu roluri de putere să câştige lupta cea bună, pentru o viață care merită trăită.

Ceea ce pare un climat obiectiv de reguli clare din perspectiva unui student sau a unui tânăr e doar decizia personală a unor oameni în roluri de putere care cer respectarea acelor reguli. Regulile sunt nişte trăsături culturale care se pot adopta, mima sau respinge pe față. Obiectivitatea vine din diferențele de scară a puterii de acțiune, se văd obiective de la scări mici spre mare. Religiile vin cu o scară infinită a regulilor şi le stabilizează prin structuri instituționale. Tot aşa le stabilizează şi oamenii pe ale lor.

Dacă într-o universitate se plagiază în masă sau într-o țară se fură în masă e pentru că există regulile astea. Pentru ele sunt responsabile nişte persoane cu roluri de putere care iau sau nu iau nişte decizii.

În România există o heterogenitate mare a decidenților, de la cei care susțin instituții corecte la cei care vor să instituționalizeze incorectitudinea, “corupția”. Perversitatea maximă este poate să foloseşti instituții create pentru a ține în viață reguli bune ca să validezi plagiatori şi hoți.

Dar fără naivităţi, cu realism. Toată lumea a înţeles că sacrificarea simbolică a lui Ion Iliescu în postul mare e echivalentul democratic al sacrificării lui Nicolae Ceauşescu de Crăciun. Eşantioanele inferioare se legitimează şi rămân cu banii, se asigură continuitatea agreată geopolitic a puterii, iar cetățenilor se cheamă că li se face pe plac. Călăul va fi condamnat doar ca să identificăm altul după, dacă nu vom ieşi din acest tipar comportamental comun.

Nu vrem să ne confruntăm cu adevărul şi urâm orice ne e superior, distrugem orice e valoros, acceptăm orice ticălos la conducere dacă ne dă ceva şi ne ascundem sub gesturi mici justificative.

În astfel de situații ca cea a României, încurajată de adversarii civilizației occidentale ca să slăbească acest flanc, ce face fiecare la nivel operațional poate fi decisiv, înclinând balanța.

Rostul adevărului e să bucure, nu să întristeze. Cum ? Prin efort personal. Către ce efortul ? Fiecare om matur ştie mai bine pentru dânsul sau dânsa. Aceasta e superioritatea morală a capitalismului, realismul creştin al acceptării omului aşa cum este dus în instituții ale competiție nedistructive, fără amăgiri urmate de dezamăgiri inevitabile. Nimeni nu e superior în absolut altuia, fiecare are un rol pe care l-a ales singur şi joacă după regulile existente sau intră în politică să le schimbe şi joacă după regulile constituționale existente.

Impuneți-vă singuri regulile corecte fără naivităţi, cu realism şi veți ajuta pe cei cu roluri de putere să câştige lupta cea bună, pentru o viață care merită trăită.

Urmaţi modele corecte.