Virgil Iordache. Un vot la referendum pentru organizarea creștin-democrației românești

Circula pe vremea comunistă următorul banc:

• O învățătoare ascultă elevii și le pune note. Fiecare copil primește rând pe rând câte o întrebare, răspunde bine și ia nota zece. La un moment dat tovarășa învățătoare întreabă pentru cine se construiește socialismul în țara noastră, copii ? Copilul Bulă ridică și el mâna. Spune, Bulă ! Pentru om, tovarășa învățătoare ! Bravo, Bulă, foarte bine, nota nouă, stai jos ! Frustrat Bulă ridică mâna din nou: tovarășa, tovarășa, dacă vă spun și pentru care om îmi dați zece ? (explicație pentru cei tineri: omul pentru care se construia socialismul era dictatorul Nicolae Ceaușescu)

Se poate înlocui în răspunsul de mai sus termenul om cu sintagma familie tradițională, iar aluzia la Nicolae Ceaușescu devine aluzie la cele familiile din nomeclatură și securitate care au acaparat țara după ce l-au ucis de Crăciun pe dictator. Bancul astfel este foarte actual.

Un vot pentru organizarea creștin-democrației românești nu este un simplu Nu la referendumul din octombrie împotriva familiilor puterii actuale adepte ale sclavagismului constituțional continuator al comunismului și pretins apărătoare ale familiei tradiționale. Este mai ales un efort de organizare în interesul cetățenilor adepți ai statului de drept în plan politic prin prisma căruia acest Nu va fi doar un pas operațional.

Legitimitatea și caracterul neoportun al referendumului pentru definirea familiei

Referendumul pentru definirea familiei este legitim, este rezultatul unui demers democratic al cetățenilor României în cadrul legal. În actualul context din perspectiva oamenilor care doresc apărarea statului de drept nu este și oportun. Dat fiind că referendumul va fi organizat acești oameni nu pot vota da pentru că ar legitima pe cei care vor să distrugă statul de drept și le pun pumnul în gură. Răul adus țării votând da este pentru ei mai mare ca binele obținut printr-o stipulare despre familie în textul unei Constituții care pentru putere e o simplă hârtie, o resursă oarecare pentru controlul maselor.

Perioada premergătoare a referendumului și cea de după pot fi folosite pentru catalizarea organizării unei mișcări creștin-democrate românești. Responsabilitatea organizării structurilor instituționale ale creștin-democrației românești aparține acelei părți din cele 3 milioane de semnatari care preferă să trăiască în libertate civică și politică, în meritocrație, să își poată manifesta creativitatea fără să fie sluga nimănui în plan lumesc.

Opțiunile politice și rolul trans-ideologic al Bisericii în România

În România oamenii au două preferințe ideologice dominante: unii sunt cultural asemenea celor din vremea Mântuitorului și doresc să se organizeze în slugi și stăpâni (reprezentați de puterea actuală, PSD-ALDE), alții au preferințe evoluate cultural ulterior acelor timpuri și se organizează politic pe axa individualism – comunitarism ideologic.

Nici una dintre aceste două preferințe nu are o valoare în sine creștină. Referile la ideologia slugă – stăpân în textele evanghelice este contingentă, ține de contextul istoric. Din punct de vedere creștin, al vieții duhovnicești (cea prioritară pentru oamenii care au ales acest mod de viață), de la relația slugă – stăpân se evoluează spre prietenie, iar de la individualism si comunitarism ideologic se evoluează tot spre prietenie.

E un fapt că statistic majoritatea românilor preferă relații de tip slugă – stăpân, iar puterea actuală le răspunde împachetând-o ideologic într-un comunitarism ideologic de staniol pentru a fi frecventabilă in occident. Există și o minoritate angajată autentic pe axa individualism – comunitarism, realmente europeană, apărători ai valorilor statului de drept, singurul în care se pot exprima preferințele lor.

Creștinismul nu este o ideologie, este trans-ideologic. Rolul Bisericii lui Hristos ar putea fi poate de a cultiva evoluția spirituală spre prietenie a persoanelor, indiferent de opțiunile lor ideologice. Pentru slugi si stăpâni vorbește de stăpânire responsabilă, pentru adepții statului de drept fundamentat contractualist vorbește despre înțelesul libertății indivizilor. Pentru a fi credibili opțiunile politice ale vorbitorilor din cler nu trebuie să fie publice.

Încheiere

Problema abordată în acest text nu este o miză de viață și de moarte, nu este un capăt de țară. Nu e cazul să ne agităm pentru rezolvarea ei, e cazul doar să o rezolvăm. Agitația de orice fel denotă un deficit de ființă. Ceea ce merită atenția cea mai mare este ce e comun omului din toate vremurile. Strict vorbind pentru un creștin civilizația, modernitatea și post-modernitatea și orice evoluție materială sunt un moft, un mod de a-ti umple timpul cu lucruri neesențiale, mai onorabil decât cultivarea plăcerilor, dar la fel de riscant existențial dacă se pierde din atenție ce e cu adevărat important. Nu trăiești mai bine în vremurile de acum sau nu vei trăi în Star-Trek decât în timpul imperiului roman doar prin simplul fapt că te-ai născut recent și nu atunci, sau că te vei naște peste câteva mii de ani.

Asta nu înseamnă că opțiunile ideologice politice ale creștinilor nu sunt ferme și clare. Înseamnă doar că ei nu își idolatrizează opțiunile ideologice. Nici dacă preferă modelul politic vechi de tip bizantin, nici dacă preferă modele politice mai noi. Nu dau muie pentru ele oponenților, nici nu se pișă pe ceialalți ca răspuns. Există limite în ce fac în plan lumesc, nu pot fi adepții barbariei pentru a mobiliza oamenii la vot și acțiune politică.

Nu în ultimul rând, trebuie spus că este de privit cu îngăduință filetismul multor preoți ortodocși români. Sunt lucruri din orizontul istoric scurt în privința cărora rugăciunile simplilor credincioși sunt mai bine primite probabil. De altfel, situația absenței unei mănăstiri românești la Sf. Munte e răspunsul dumnezeiesc la aceste înclinații nefolositoare. Când ne vom maturiza vom fi si altfel văzuți si acceptați.

Mai întâi să miscăm lumea din loc prin gândire, libertate si acțiune meritorie în orice domeniu ar fi, noi – nu predecesorii nostri, si apoi totul va veni de la sine.

Efort bine direcționat, spirit organizatoric, discernământ și rapiditate. Ferestrele de oportunitate sunt finite temporal. Dacă nu va exista nici o creștin-democrație românească în curând nu va fi nici o tragedie, civilizația omenească are unde să de dezvolte. Vorba lui Brâncuși ni se va mai aplica încă odată: “V-am lăsat săraci și proști, vă găsesc și mai săraci și mai proști”.

Notă: fotografii realizat la Sf. Munte Athos în cadrul unui pelerinaj organizat de Basilica Travel în perioada 25 august – 1 septembrie 2018.