Vladimir Tismaneanu: Desfigurarea unei revolutii

Hrănit cu mitologia bolșevică, Ion Iliescu era pregătit, in varianta maximală, să permită o perestroikă à la roumaine. Atât si nimic mai mult. Am avut prilejul să discut, la inceputul anilor 90, cu Martian Dan, urmasul lui Ilici ca prim secretar al CC al UTC, lector de “socialism știintific” la Facultatea de Istorie. Era convins că “nobilele idealuri” aveau un viitor. A devenit instantaneu, la propunerea amicului sau Ilici, secretarul Consiliului FSN.

Acesti indivizi nu puteau tolera pluralismul, multipartidismul, societatea civilă. Forma lor mentală era exclusivistă si impietrită in răsuflatele lor dogme. Silviu Brucan i-a ajutat cu un articol programatic intitulat “Fără isme si fără partide”. Adică fără opozitie, doar cu “ismul” nostru si cu FSN. Așa s-a făcut că in România partidele democratice si societatea civilă au fost tinta unor necontenite atacuri, chiar din primele zile care au urmat căderii regimului Ceaușescu. “N-am făcut plăcinta ca să o mănânce altii” a declarat Ion Iliescu. Adevărul istoric este că Ilici si ai lui n-au făcut nicio plăcintă, dar au furat si au desfigurat o revolutie. Au comis crime impotriva umanitatii. Vor raspunde, chiar si dupa aproape trei decenii…