Sa fim lamuriti: Domnu’ Rares a fost varf de lance in infamele campanii de denigrare a intelectualilor democratici din sinistra vara a anului 2012. A facut-o cu sarg, zel si ravna. I se umplea gura de rahat cand ne injura ca la usa cortului. I se umpleau si buzunarele de gologani uselisti.
A fost platit de mega-traseistul Cozmin Gusa si haita lui pentru a profera acuzatii jegoase la adresa conducerilor distruse ale ICR si IICCMER. A sustinut din rasputeri pozitiile protocroniste ale lui Marga Calorifer, pompierismul patriotard de tip Ioan Aurel Pop, provinicialismul tantos si gaunos al colegului sau Hoandra.
Domnu’ Rares a ajuns la conflict cu tovarasul Gusa, omul de casa al generalului securist Iulian Vlad. Habar n-am de ce si nu ma intereseaza catusi de putin de ce-ul acestei malodorante povesti. Nu stiu ca domnu’ Rares sa se fi cait. Nu stiu ca domnu’ Rares sa-si fi cerut scuze de la cei pe care i-a ponegrit. Pentru mine, acest ipochimen ramane un exemplar arhetipal al josniciei. Asemeni stapanilor de ieri si, probabil, de maine….