Criminalitatea regimurilor comuniste a fost legată tocmai de convingerea că au Istoria (evident cu majusculă, absolutizată, divinizată) de partea lor. În momentul în care Ceaușescu folosea Securitatea, o instituție criminală, pentru atacurile teroriste împotriva postului de radio “Europa Liberă”, el acționa ca un veritabil leninist.
Pentru că a fi leninist înseamnă a fi un gangster cu ideologie. În egală măsură, recursul la violență, la teroare, este proba disperării istorice, a unei insecurități pe cât de chinuitoare, pe atât de greu de surmontat.
Securitatea, versiunea românească a Cekăi infiintată de Lenin acum o suta de ani, putea obține multe lucruri, dar nu putea învinge propria-i insecuritate. Resentimentul ridicat la rangul de principiu suprem a fost, este si va fi dinamul miscărilor politice totalitare. Extremismul respiră ură, emană pulsiuni criminale, găseste alibiuri pentru orice infamie.